7.000 de euro lunar iau pescarii de crabi din Marea Barents, unde se muncește la -30 de grade. „Am lucrat pe trei nave și fiecare avea români”

Familia lui Renat Besolov a venit în Republica Moldova în vremea Uniunii Sovietice, la mijlocul secolului trecut. A studiat limba româna la școală și spune că prietenii l-au ajutat să se perfecționeze.

Când a împlinit 18 ani, Renat avea în plan să dea la Facultatea de Administrație Publică din Chișinău. Doar că a aflat despre un prieten care se angajase ca pescar în Norvegia și câștiga foarte mulți bani și s-a răzgândit în ultima clipă.

„Nu puteam înțelege de ce mama mea, care este contabilă cu studii superioare, și tatăl, care este avocat cu studii superioare, câștigă mai puțin decât unii dintre prietenii mei la vârsta de 18 ani care lucrează ca barmani, chelneri sau livratori”, povestește tânărul de 26 de ani.

Așa că a decis să plece în Norvegia, ca să se angajeze ca pescar. A făcut un curs de cinci zile în Rusia, la care a învățat regulile de siguranță pe un vapor, cum să stingă un incendiu, să evacueze nava în caz de pericol, să folosească un echipament de salvare și cum se acordă primul ajutor.

După cele cinci zile a dat un examen și a primit un certificat valabil cinci ani. Apoi a trecut printr-un examen medical. „În toată România există un singur medic care face un astfel de examen medical, la Constanța”, spune Renat.

La pescuit în Marea Barents

Așa a ajuns la bordul unui vas norvegian. Baza sa este în Kiberg, în regiunea Finnmark din nordul Norvegiei. Aceasta este învecinată cu Finlanda și Rusia. 

Abia când a pășit pe vas a înțeles de ce se dau salarii atât de bune pescarilor. „Marinarul de pe vasele de prins crabi poate fi comparat cu un sportiv profesionist. În timpul programului de muncă, stai tot timpul în picioare, mișcând greutăți. Nava se balansează constant pe valuri și trebuie să te obișnuiești cu asta. Te zguduie când lucrezi, când mănânci. Și când dormi te zguduie”.

Când pornește la lucru, nava merge la 1.400 de kilometri distanță de țărmul norvegian, în Marea Barents. Renat explică ce presupune o ieșire în larg:

• De la coasta Norvegiei până la locul în care trăiesc crabi sunt aproximativ 800 de mile marine, adică aproximativ 1.400 km;
• Nava merge până la locul de pescuit câteva zile;
• Vremea este diferită. Cele mai mari furtuni apar în toamnă. Iarna și primăvara, Marea Barents este acoperită de gheață;
• După ce ajung la locul de pescuit, prind crabi timp de 4-5 săptămâni și apoi merg din nou la țărm pentru câteva zile pentru a descărca produsele și pentru a alimenta cu combustibil.

Opt ore de muncă grea, la temperaturi și de -30 de grade

Are un program de opt ore de lucru intensiv și în niște condiții extreme. Iarna, temperaturile normale ating -30 de grade, sunt înconjurați de gheață și este beznă toată ziua. Vara au lumină 24 de ore pe zi, dar n-a avut niciodată parte de temperaturi mai mari de 5 grade Celsius.

Se luptă și cu vânturile puternice: dacă viteza sa depășește 82 de kilometri pe oră, se opresc din activitate. Renat a fost la un moment dat pe punctul de a fi ridicat de vânt și aruncat peste bord, dar a fost salvat în ultima clipă de un coleg.

Dacă te ia valul, mori în cinci minute

Crabbing-ul este periculos, deoarece marinarii trebuie să-și petreacă timpul pe punte. Când vremea este rea, valurile pot spăla puntea și pot lua oameni peste bord.

„100% din decese sunt peste bord. Apa din Marea Barents este foarte rece, sub 0 grade. Convulsiile încep în cinci minute și persoana nu poate rămâne pe linia de plutire. Oprirea navei, răsucirea ei, coborârea bărcii de salvare în apă, toate acestea durează mai mult de cinci minute, astfel încât o persoană poate muri. În urmă cu două luni, nava rusă «ONEGA» IMO 7825590 s-a scufundat în Marea Barents. La 10 minute distanță a existat o altă navă, care a mers imediat să o salveze. În aceste 10 minute, au murit 17 persoane, au fost salvate doar două”, povestește Renat.

Cine este prins cu alcool își pierde jobul

Alcoolul este strict interzis la bord. Oricine este prins consumând rămâne instant fără loc de muncă. Și asta pentru că trebuie să fii în alertă tot timpul. Dar când nava intră în port, primul lucru pe care îl fac marinarii  este să meargă la pub și să bea bere. Aceasta este tradiția.

Norvegia acordă anual locuitorilor săi o cotă gratuită pentru capturarea peștilor și a crabului. Renat spune că localnicii îi prind în câteva luni și câștigă astfel cam 20.000 de euro pe an. Oamenii își cumpără nave mici și merg la pescuit.

O delicatesă evitată la masă pe vas

Toate sacrificiile sunt pentru a pune pe mesele asiaticilor, piața lor principală de desfacere, una dintre cele mai gustoase cărnuri din lume, cea de crab. Un kilogram de crab de calitate ajunge la 20 de dolari, la prima mână.

Cei care îl pescuiesc strâmbă însă din nas la această delicatesă. Au un platou de crustacee pe care bucătarul vasului îl prepară zilnic și de care abia se mai ating. „În 2020, în 7 luni pe mare, nu am mâncat niciun crab. Deși bucătarul gătește întotdeauna crabi, sunt mereu pe masă și oricine poate mânca. Dar, în timp, alegi altceva, cum ar fi cartofi sau pui”.

Fructele sunt însă adevăratele trufandale pe vas și se epuizează de obicei în prima săptămână de la aprovizionare.

Unii marinari fac echipă cu soțiile pe vas

„Zilele pe navă sunt monotone. Faci aceleași operații în buclă. Ridicăm capcanele de jos, schimbăm momeala și apoi aruncăm capcanele înapoi peste bord. Adâncimea este de aproximativ 250-300 de metri”, povestește Renat. Acum se află împreună cu soția sa într-o vacanță binemeritată la Johannesburg, Africa de Sud. Se văd cam șase luni pe an, când Renat nu mai e în larg.

Are colegi care își aduc nevestele pe vas. „De exemplu, soția căpitanului este bucătar. Mai sunt câteva femei în fabrică. Avem o mică fabrică chiar pe navă unde prelucrăm crab, sortăm, preparăm, împachetăm și înghețăm. Avem și o fată steward. Ea este responsabilă pentru păstrarea curățeniei”, spune bărbatul. Crede însă că munca pe vas e prea grea pentru o femeie și el și soția lui s-au obișnuit până și cu dorul.

În plus, din cauza internetului foarte slab, prin satelit, de pe vas abia îi poate trimite vești despre el. „Este atât de lent încât o poză de messenger poate dura câteva ore până să se încarce”.

225 de zile pe mare dintr-un an

Din cauza crizei COVID, compania nu a putut să-i schimbe. Așa că în 2020 a petrecut cea mai lungă perioadă pe mare de până acum: 225 de zile, în care a ajuns în nouă țări, a făcut trei teste COVID, toate negative, și a stat 48 de zile în carantină în Norvegia, Moldova, Turcia și Africa de Sud.

Când o lume întreagă se plângea de restricții, moldoveanul se obișnuia cu cea mai dură dintre izolări. Chiar și când acostau, nu aveau voie să coboare în port nici măcar pentru o bere.

A fost un moment stresant, dar puteai să înțelegi regulile. Dacă pe navă ar apărea cel puțin o persoană infectată, întreaga navă ar fi pusă în carantină și compania nu ar câștiga nimic, pe lângă aceasta, toate produsele și toți crabii capturați ar trebui distruși. Am respectat regulile și nimeni nu s-a infectat.

Renat Besolov:

Și în plus, a urmat vacanța în Africa, care se va încheia în curând. I s-a făcut dor de mare și chiar și de munca dură. De acea viață perfect sincronizată, în care o mână de bărbați își testează zilnic puterile, ca vâslașii de pe vasele de luptă feniciene. Lupta acum se dă cu economia de piață.

„Uneori, mi se pare că românii sunt peste tot”

Românii? Sunt pretutindeni. „Uneori mi se pare că românii sunt peste tot. Sunt literalmente peste tot”, râde Renat. „Odată m-am dus la o benzinărie într-un mic sat mic din Norvegia, unde locuiesc aproximativ 300 de oameni, și am auzit vorbirea românească. Muncitorul era român și un alt român s-a oprit să-și facă plinul. Am lucrat pe trei nave diferite în Norvegia, pescuind crabi și fiecare dintre ei avea români”.

În Finnmark, aproape întreaga populație de 75.000 de suflete este angajată în pescuit, iar cei care nu sunt navigatori, lucrează la țărm și sunt angajați în prelucrarea produselor marine, care ulterior sunt exportate în alte țări. 

Diaspora oficială a românilor din Norvegia este de aproximativ 14.000 de oameni. Sunt puțini marinari. Majoritatea românilor lucrează în depozite și fabrici, spune el. 

În locurile în care predăm produsele, uneori semnele oficiale sunt scrise în norvegiană și română.

Renat Besolov:

Acei români care au învățat norvegiana și s-au dovedit buni, urcă repede în rang și ocupă poziții de conducere.

„Nu am prins nicio sirenă”

Renat spune că licența pe care compania sa o are este doar pentru pescuitul crabului de zăpadă. Când prinde diverși pești sau mamifere, le eliberează. „Prindem crabi numai în Marea Barents din Norvegia. Pentru a descărca produsele noastre, mergem întotdeauna în Norvegia”.

Nu am prins nimic special în șase ani, nu am dat peste nicio sirenă sau extratereștri. Uneori se întâlnesc balene, rechini polari și foci, dar le eliberăm imediat. Când întâlnim vreun fel de pește, îl eliberăm și ne eliberează și el pe noi, pentru că nu avem licență pentru a prinde altceva decât crabi.

Renat Besolov:

România cumpără pește și diverse fructe de mare din Norvegia, precum capelin, hering, macrou, păstrăv sau cod.

Mai bine de 20 de companii exportă fructe de mare în România, precum Atlantic Dawn Seafoods AS, Blue Fjord AS și Coast Seafood AS.

Căpitanul „Stalin” și democrația pe vas

Renat Besolov face parte dintr-o echipă internațională: trei români, mai mulți bulgari, moldoveni, polonezi, lituanieni și germani și, bineînțeles, norvegieni, care sunt 51% din componența unui vas, așa cum cere legislația.

Multiculturalitatea i-a schimbat lui Renat viziunea despre viață. A văzut că oamenii sunt la fel peste tot și visează aceleași lucruri.

În ciuda faptului că Norvegia este una dintre cele mai bogate țări din lume, oamenii de acolo se plâng de viață la fel ca noi. Mi-am dat seama că fericirea este ceva ce o persoană își creează pentru sine. O țară sau un loc de muncă nu vor face niciodată o persoană fericită. Avem un loc de muncă pe care îl râvnesc mulți, dar apoi ne plângem de frig, oboseală și altele.

Renat Besolov:

În larg, singura formă de guvernare care funcționează este dictatura, crede moldoveanul. „Nava este ca un stat mic. De îndată ce apare democrația pe navă, producția scade. În ciuda faptului că suntem cu toții prieteni, nava are linii de comandă clare care nu trebuie încălcate. De îndată ce toată lumea își dă cu părerea despre ce ar trebui făcut, apare haosul pe navă”.

Peste 7.000 de euro pe lună

Chiar și cu regulile stricte de la centru, cetățenii acestui stat plutitor sunt mulțumiți că primesc bani buni. Un pescar de crab cu experiență poate lua peste 7.000 de euro pe lună, iar dacă are pregătire maritimă, tehnică, și de câteva ori mai mult.

Dacă ar fi acum din nou în fața alegerii de la 18 ani, Renat ar alege să învețe o meserie tehnică. „De exemplu, a doua cea mai înaltă poziție după căpitan pe o navă este inginerul-șef. Mecanicul nostru are doar 23 de ani. Și câștigă de câteva ori mai mult decât mine”.

Potrivit unui studiu, venitul anual pentru marinarii de pe nave era în 2012 de 51.400 de euro. Pescarii fără licență fac anual în medie 39.000 de euro, cei de pe navele de creveți câștigă 50.000 de euro.

Însă cei care pescuiesc cod pot face 157.000 de euro, iar cei care dețin nave proprii cu plase mari pot câștiga 192.000 de euro. 

Studiul se numește „Angajarea și salariile pescarilor nordici de coastă” și a fost realizat în 2017 de Nordic Council of Ministers (Consiliul Miniștrilor Nordici – n.r.).

Îi place meseria, nu-i place frigul

În Norvegia, meseriile sunt foarte respectate. „La noi, munca de birou, învârtind hârtii, este considerată prestigioasă. În Norvegia este exact opusul”.

Moldoveanul vrea să capete mai multă experiență și să devină navigator. Un pescar se poate pensiona în Norvegia la 55 de ani. „Nu ar fi foarte înțelept să rămân pe mare toată viața”, crede Renat. Dar pentru moment, spune el, meseria pe care și-a ales-o face toți banii.

• Ce îi place cel mai mult la ce face? „Ceea ce îmi place cel mai mult este atunci când prindem o mulțime de crabi. Atunci simt că totul nu a fost în zadar, pentru că facem ceva util. Apoi salariul vine în cont și îmi place ce văd”, spune el.
• Ce nu-i place? „Acolo este întotdeauna frig‟, oftează Renat și spune că în viitor ar vrea să meargă în alte țări.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Urmărește-ne pe Google News