- În locul lunii de miere, Ahmet și Tuba au trebuit să umble pe la instituțiile statului pentru ca cererea turcoaicei de azil să fie acceptată. Din cauza erorii unui avocat, dosarul i-a fost refuzat și acum riscă expulzarea.
Istanbulul era un câmp de luptă pentru putere. Parlamentul și palatul prezidențial fuseseră bombardate, străzile blocate de incendii și lupte de stradă. 300 de oameni aveau să moară în ciocnirile de la ceea ce numim astăzi, cu liniștea a trei ani scurși, o încercare ratată de lovitură de stat.
Românii erau atunci mai degrabă îngrijorați de vacanțele lor. Hotelierii făceau eforturi să arate lumii că Turcia rămâne o destinație de vacanță. Era vara lui 2016.
Tuba se plimba prin Tirana, mulțumită că absolvise facultatea de arhitectură. Își găsise și de lucru: ca profesoară de engleză. Îi expirase pașaportul, așa că a mers la ambasadă. I s-a refuzat reînnoirea de trei ori. Era începutul calvarului. Întâi pentru țara sa și apoi pentru ea.
„Nu exista niciun motiv să mă refuze, doar că ei mi-au spus că n-am acest drept. I-am întrebat unde am greșit, dar nu au răspuns. Nu mi-au dat un răspuns în scris, cu toate că aș fi avut nevoie”, povestește Tuba Rumeysa astăzi, de pe o bancă din Herăstrău.
Au trecut trei ani de atunci, dar ea a trăit cât pentru o viață.
Ilegaliști fără vină
Tuba trăia alături de mama și cei doi frați în Albania. Mama sa a fost nevoită să se întoarcă în Turcia la bunicul bolnav și nu s-a mai putut întoarce în Albania, i s-a confiscat pașaportul la graniță. Așa că după câteva luni a trecut ilegal cu vaporul în Grecia și apoi a ajuns în Tirana. Copiii ei o așteptau cu sufletul la gură. Doar că nici Tuba, nici mama ei nu mai aveau documente și au decis să fugă în Germania, cu documente false. Doar că autoritățile le-au descoperit pe traseu și au rămas la Arad, unde au hotărât să depună actele pentru azil politic.
De ce trebuie să ducă o viață clandestină? Păcatul lor este că fac parte din Mișcarea Gülen.
Despre Fethullah Gülen România a auzit tot în 2016, când Recep Tayyip Erdoğan, președintele Turciei, l-a numit autor al încercării de lovitură de stat. Și atunci a început și prigoana împotriva tuturor adepților învățăturilor lui Gülen.
Practic, Mișcarea Gülen se descrie ca fiind o mișcare socială internațională bazată pe valori morale și luptând pentru dreptul universal la educație, pentru pace și toleranță, toate fiind izvorâte din învățăturile lui Fethullah Gülen. Mișcarea a înființat școli în toată lumea, inclusiv în România – Lumina Instituții de Învățământ.
La una din aceste școli predă Ahmet Yasin Tunçer, soțul Tubei. Femeia de 27 de ani l-a cunoscut pe Ahmet anul trecut, la puțină vreme după ce a ajuns în România, la un festival turcesc. Și s-au îndrăgostit. La un an se și căsătoreau. Doar religios, pentru că Tuba nu are acte. O nuntă ca-n povești, cu 400 de invitați. Au dansat toată noaptea și dimineața, la prima oră, au avut înfățișare la tribunal, în dosarul pentru azil.
Cu frica expulzării
În sfârșit viața Tubei părea să capete un sens. Doar că dosarul a fost respins. „Avocatul a depus actele târziu. N-a fost vina noastră. Am luat repede un alt avocat și ne-a fost respins și acesta. Acum suntem într-o situație tare grea. Riscă să fie deportată”, spune Ahmet.
La solicitarea „Libertatea”, Inspectoratul General pentru Imigrări a răspuns că nu poate da informații din dosarul de azil, menționând și că:
O hotărâre de respingere a cererii de azil cuprinde motivele pentru care nu s-a acordat protecţie internaţională (statut de refugiat/protecţie subsidiară), precum şi menţiunea privind obligaţia străinului de a părăsi teritoriul României.
Güleniști separați de familii
„Noi suntem güleniști, iar în țara noastră noi suntem considerați teroriști. Pentru că ea a studiat în școală de güleniști, eu predau în școală de güleniști și ăsta e motivul pentru care zic că suntem teroriști”, spune Ahmet.
Dacă ne întoarcem în Turcia, risc să mă ia la pușcărie și dacă intrăm, nu mai avem voie să ieșim din țară. Trebuie să ieșim ilegal sau rămânem în Turcia.
Ahmet
Acum au mai depus o cerere pentru azil la Inspectoratul General pentru Imigrări Giurgiu, de data asta, și așteaptă răspuns.
„În ultima săptămână nu am putut sta acasă, că ne e frică că vine poliția. O noapte ne-am dus la hotel, o noapte ne-am dus la prieteni, nu poate să doarmă din cauza stresului. Dacă trece o mașină sau o ambulanță, stăm cu frică, ne gândim că vine după noi”, mai spune bărbatul.
„Eu n-am făcut nimic rău”, accentuează și soția lui. „Noi nu suntem oameni răi. Eu sunt profesor de engleză și ea este arhitect. Eu nu stau fără muncă să iau banii de la România, eu muncesc”, o completează Ahmet.
Eu mereu zic că România e a doua țară a mea. Prima e Turcia. Eu vorbesc limba română, eu cunosc oamenii, cunosc cultura.
Ahmet povestește despre un alt coleg de-al lui profesor care a stat despărțit de soția și de copilul lui nou-născut doi ani din cauza acelorași reguli. Și soția lui a fugit din Turcia ca să se întoarcă la soțul ei în Iași. Și mai are povești dintr-astea. Speră însă într-o minune.
Se plimbă de mână prin parc și se bucură de fiecare zi în care sunt împreună. Cu speranța că pot găsi un loc sub soare în care să nu fie atât de greu să fie împreună.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro