”Înainte de toate, vreau să cer cu toată sinceritatea scuze de la familia domnului Ionescu, de la soția lui, de la fratele lui, de la sora lui, de la toată lumea care-l iubește, chiar îmi pare foarte rău ce s-a întâmplat…E o greșeală enormă…”, așa și-a început Abdullah Ataș trista destăinuire strânsă în amintiri reînviate după doi ani de la moartea ”Dulăului”. Interviul e abia la început, dar vocea i se gâtuie, iar ochii-i suportă cu greu greutatea lacrimilor care, totuși, refuză să coboare pe obraji. Bărbatul știe foarte bine că a greșit, e conștient că o viață de om a fost răpusă într-un moment în care mintea-i era îmbibată cu alcool. De doi ani de când nu a mai respirat aerul libertății, turcul poartă pe umeri povara grea a unui accident mortal pe care l-a produs în noapte într-o clipă în care alcoolul i-a lipit fatidic piciorul de pedala de accelerație a mașinii.

ATAȘ DESPRE NOAPTEA TRAGEDIEI

Afaceristul Abdullah Ataș a rememorat, minut cu minut, noaptea tragediei. Turcul a povestit pentru Libertatea cum a reacționat când și-a dat seama că, băut fiind, va fi oprit de un echipaj de poliție (n.r. ulterior s-a dovedit că avea o alcoolemie în sânge de 1,65 la mie), cum a accelerat în loc să frâneze și cum”s-a trezit” cu un polițist pe capotă. Mai avea doar 1 kilometru până acasă și singurul gând, susține el, a fost să fugă de teamă să nu fie împușcat de polițiști în plină stradă.

ATAȘ DESPRE GHEORGHE IONESCU

”Imaginea asta n-o s-o uit niciodată”, spune Abdullah Ataș referindu-se la secundele în care accelera mașina avându-l pe polițist pe capotă. Și, poate dacă în noaptea aceea nu a conștientizat exact gravitatea faptei, zilele care au urmat, cele în care polițiștul poreclit ”Dulăul” s-a zbătut între viață și moarte la spital, au fost un coșmar pentru Ataș. Zi de zi, spune el, urmărea din arest știrile. S-a rugat să trăiască, mărturisește. Când a aflat vestea, a înțeles și ce urmează. ”În momentul când a murit, pur și simplu am stat și am plâns. Am stat și am plâns. Și cred că zeci de minute am stat așa. ”a povestit în exclusivitate pentru Libertatea.ro turcul condamnat la 23 de ani și jumătate de pușcarie.

ATAȘ DESPRE FAMILIA POLITISTULUI

Nu a încercat niciodată să ia legatura familia polițistului pe care l-a ucis. N-a îndraznit. În schimb, prin intermediul Libertatea.ro, Abdullah Ataș a vrut să transmita un mesaj familiei lui Gheorghe Ionescu. Să le spună cumva că nu a vrut, că a fost o greșeală teribilă. ”Vreau să cer cu toată sinceritatea scuze de la familia domnului Ionescu”, spune turcul. ”Nu am avut intenția să-i iau viața. Să iau viața unui om? Doamne-ferește” completează afaceristul acuzat de omor.  Întrebat de banii pentru despagubirea familiei, turcul susține că, în fața unei asemenea drame, banii nu mai au însemnătate.

Citește și: 

ATAȘ DESPRE DOSARUL SĂU

Turcul, care a primit o pedeapsă de 23 de ani și jumătate de închisoare, are nenumărate observații legate de felul în care a fost instrumentat dosarul său. Ar fi vrut să existe o expertizare a dinamicii accidentului, spune el. La fel și o expertiza psihologică, care să probeze că nu a avut intenția de a-l lovi pe polițist, ci ca, pur și simplu, în astfel de situații un om nu știe ce face. Abdullah Ataș crede că pedeapsa pe care a primit-o e mult prea aspră, dar că totuși are încredere că, la apel, instanța va ține cont de apararea lui și îi va reduce din pedeapsă.

DESPRE MASS MEDIA

Abbdulah Ataș consideră că a fost efectiv linșat de mass-media din România. Că au fost multe exagerări, multe informații greșite. ”Am greșit, da. Dar nu trebuie să arăți lucrurile altfel decât au fost” spune Ataș care suferă pentru că toate aceste povești despre el au făcut foarte mult rău familiei. Că nimeni nu s-a gândit că și el e om și tată al unui băiețel.

DESPRE SINDICATUL POLIȚIȘTILOR

Abdullah Ataș spune că s-a temut și că va fi ucis în arestul poliției. Și asta pentru că Iulian Surugiu, lider al unui sindicat al polițiștilor a afirmat public, despre el, că ”n-ar trebui să mai ia aer”. S-a simțit amenințat și pentru că acolo, la arest, unii dintre polițiști îi vorbeau urât.

La finalul întâlnirii ne strângem mâinile, ne salutăm în limba turcă, după care Ataș pornește cu pași apăsați, umăr la umăr cu gardianul care l-a însoțit și l-a supravegheat pe tot parcursul interviului, către uriașele porți metalice ale blocului de deținere. Dincolo va fi,  pentru cine știe câtă vreme, universul lui…


Citește și: Profilul psihologic al dictatorului de la Phenian. Medicii spun că steroizii sunt de vină pentru comportamentul lui Kim Jong-Un

 
 

Urmărește-ne pe Google News