Comentează”Făceam bișniță, era ilegal, dar… cinstit. Venea garda peste mine mereu, găsea aur, mercur. Am vândut vagoane de țigări. Aveam saci de bani. Număram bani câte trei zile. Ajunsesem să știu dacă într-un teanc de 100 de bancnote lipsește vreuna sau este vreuna în plus”, își începe protestatarul povestea, privind parcă în negura amintirilor.
Dar tot ce-i iese pe gură sună nefiresc având în față un om în straie cernite, monahale.
”Nu-s nici preot, nici călugăr. Nu am depus încă jurământul. Dar, da, trăiesc la mănăstire.”
Din 95, adaugă repede, ca și cum ieri ar fi renunțat la viața plină de ispite de dinainte.
”Nemaiavând povara de zilei de mâine, ajunsesem să mă rog să trăiesc o mie de ani. Și am decis să caut altceva, ceva superior ăstora.”
Și așa a început să-l caute pe Dumnezeu. Și l-a căutat mult.
”În clasa a zecea m-am dus la Bacău, la mănăstire, la catolici. La catolici mi s-a spus că dacă aveau pietre aruncau în mine, pentru că le puneam contre, că toate se bat cap în cap la ei. Și i-am abandonat. Am încercat și la secte. Acolo te lămurește repede, sunt ca o floare fără rădăcini. Am încercat și la yoga, am fost la ziua lui Bivolaru, m-am pupat cu el… Deci nu mai poate nimeni să mă aburească cu chakrele cu energiile”, își descrie el periplul printre religii.
Dorința de a se călugări a luat naștere în Biblioteca Județeană Constanța când, căutând cărți de matematică…
”Am descoperit cartea ”Părintele Cleopa”. Și am citi: După o viață de ascet, încă nu e împlinit, pentru că nu are cine să ducă mai departe tradiția. Și am zis: Ba are! Din momentul acesta, are! Și am plecat la Sihăstria, terminasem liceul. Nici nu știam să ajung la Târgul Neamț, am ocolit 200 km. Nu știam nici măcar cum arată o mănăstire ortodoxă”.
Și de atunci poartă straie de călugăr pe trup și credința în Dumnezeu în suflet, iar toate fărădelegile au devenit pentru el doar calea către cele sfinte.
”Deci, eu am vândut țigări de contrabandă și nu am tras un fum. Am vândut vagoane de țigări și nu am tras un fum. Nu am intrat o data în discotecă să dansez”, își analizează el trecutul.
Fabuloasa poveste a ”călugărului contrabandist”, care supraviețuiește protestelor din mila oamenilor
La București, protestatarul nostru a ajuns cu trenul, fără cazare, fără bani, fără mâncare.
”Azi noapte am stat la un băiat din Constanța, m-a luat de aici. Apoi am fost la Patriarhie, dar nu mi-a mai dat părintele Adrian cazare că am apărut la televizor și mi-au dat la Mănăstirea Antim. Și mai am un joker aici, mi-a dat cineva o carte de vizită pentru o noapte de cazare”.
FOTO: Dumitru Angelescu