Video exclusiv | Într-un cimitir de la marginea Bucureștiului oasele morților sunt arse la tomberon

Despre ce vorbim astăzi? Pe scurt: reporterii Libertăţii au găsit, într-un cimitir de la marginea Bucureştiului, un os uman. Şi nu, nu e vorba de-o crimă... ci de un... schelet deshumat şi... aruncat la tomberon. S-a ales praful de tradiţia creştină care spune că osemintele care s-au odihnit minimum 7 ani într-un mormânt sunt deshumate şi, în cadrul ceremoniei de îngropare a unui răposat, rămăşiţele vechi sunt depozitate la picioarele celui abia decedat. Fără scrupule şi fără pic de respect, groparii aruncă oasele vechi la tomberon, după care le dau foc. Se întâmplă într-un cimitir din Popeşti- Leordeni, de lângă Bucureşti. Cum am făcut această descoperire? Recent am luat la pas cimitirele pentru a realiza un reportaj. După mai multe opriri, am ajuns în Popeşti-Leordeni. La prima vedere, cimitirul părea în regulă. Singurul lucru care ne-a atras atenţia a fost un tomberon plin cu gunoaie care fumegau. Osul, lung de 40 de centimetri Mirosea îngrozitor. Curioşi, ne-am apropiat şi am observat un bocanc putrezit care atârna de marginea pubelei. Era aruncat printre resturile de gunoaie. Ne-am uitat mai bine şi, şoc! Lângă el, un os carbonizat, lung de aproximativ 40 de cm. Gândul cumplit că ar putea fi de om ne-a încolţit în minte. Datele problemei erau evidente: cimitir, tomberon fumegând... Ne-am făcut curaj şi am scos osul din container. Am împachetat posibila dovadă a unei batjocuri terifiante la care sunt supuşi morţii noştri şi am plecat spre primul specialist care ne-a venit în minte. Voiam să ne spulberăm cât mai repede teama că ceea ce ţineam într-o pungă este orice, numai un os carbonizat de om, nu. Ne-am fi dorit să facem această analiză la Institutul Medico- Legal, însă nu a fost posibil, pentru că specialiştii angajaţi acolo acţionează doar la ordinul organelor de poliţie. I-a aparţinut unui bărbat Aşa că am cerut ajutorul unui antropolog, căruia, din motive de securitate îi vom ascunde identitatea. Din păcate, temerea noastră s-a adeverit. Osul era unul uman, un humerus, adică osul dintre umăr şi cot şi i-a aparţinut unui bărbat de vârstă medie. Cum a murit, de ce, o fi avut familie, n-o fi avut, cine l-o plânge, unde... Sunt doar câteva din întrebările care ne-au venit în minte când specialistul a tunat spre noi rezultatul. Ce destin incredibil! Să fii ceva, orice în viaţa ta, şi să ajungi gunoi prea greu de suportat chiar şi pentru groapa Glina. Poate că n-o fi avut urmaşi, poate că o fi fost uitat de cunoscuţi, apropiaţii n-or mai trăi, dar ne punem întrebarea: oare ce se întâmplă dacă, din neant, apare o rudă? Dacă o fostă iubită sau un copil plecat în căutarea tatălui pe care l-a cunoscut doar pe certificatul de naştere vrea să vină la mormântul “celui din care a mai rămas doar un os ars”, ca să-i aprindă o lumânare sau să-i aducă o floare? În cazul în care Poliţia va declanşa o anchetă în acest caz, ziarul Libertatea pune la dispoziţia anchetatorilor osul uman carbonizat recuperat din cazanul de gunoi transformat în incinerator ilegal.