ComenteazăTrafalgar Square într-o zi neobișnuit de caldă. Pe platoul din fața Muzeului Național Britanic oameni e un du-te-vino de turiști, trollere, gură cască. Și câțiva artiști stradali, aceeași, care rămân pe loc. În toate colțurile, suspendați în aer, cu mantii lungi, câțiva Yoda, personajul din Star Wars. Curioșii fac poze, lasă câțiva pence, pleacă. Și vin alții, mereu alții. Doi bărbați încep să se hârjonească, asemenea unor copii, se alergă, se prind de cap. Sunt români își fac tura de glume înainte să intre în tura de muncă. Unul dintre ei poartă un sombrero imens și este desenator. Creionează cu cretă pe trotuar toate steagurile lumii. „În urmă cu trei ani și jumătate am ajuns la Londra. Am stat prin Italia, Olanda. Am venit aicea că cineva mi-a zis că mă ajută să mă perfecționez în viața mea, am ajuns aici, nu m-am întâlnit cu persoana respectivă și vă dați seama că am tras către locul central, primul lucru pe care l-am făcut. Apoi am văzut că lumea își arată talentele, unul cântă, altul scrie, altul face inele. Am zis că pot să desenez și eu, nu?”, spune cu deschidere bărbatul.
„Păcat de guvernul a uitat să dea putere rasei umane și dă putere hârtiei colorate pe care o numim ban”
Știe pe de rost 130 de steaguri și mai știe 30, dar doar vizual, nu știe a cărei țări este fiecare. A stat lângă un alt român timp de un an și jumătate să învețe meșteșugul. Cel mai greu este steagul Albaniei, pe care este și un dragon, așa că îl lasă la final, să-și dea pe spate spectatorii. „Câteodată pun România la început, câteodată nu pun. Câteodată pun Franța. Acolo a fost Franța ieri și acolo România”, dă indicații bărbatul ca pe o scenă. Sunt mulți români acolo care asemenea lui Adrian au învățat unul de la altul cum să-și câștige umila existență, ban cu ban. Unii au și alte joburi și ăsta este doar un mod de a-și rotunji venitul. Cum este și cazul lui Viorel, un buzoian care face pe Yoda. „La muncă aici și mai fac și de noapte. Lucrez la o fabrică de ambalaje pentru magazine, prețuri, mai multe. Ziua mai vin câteodată, când nu mă duc noaptea la fabrică. E un costum de Yoda. În România l-am făcut, la un croitor. De trei ani am venit. Am plecat fiindcă nu aveam de muncă. Mi-am găsit în maximum două-trei luni. Merg la muncă, mai vin și pe aici, oricum, e mai bine decât în România. Mă duc mereu acasă, două-trei luni, două-trei luni. Nicăieri nu e ca acasă, dar asta e”, spune telegrafic bărbatul înainte să se ascundă sub masca înțeleptului din Star Wars. Nici Moartea, nici ceilalți Yoda, toți români, nu vor să vorbească cu presa. Le e teamă că se va râde de ei sau că vor fi acuzați că cerșesc. În România nu prea există conceptul de artist stradal.
Adrian, desenatorul de steaguri, nu se ferește. A călătorit în alte opt țări până acum și e sigur că nu va rămâne mult nici în Londra, oricât de bine i-ar fi. S-a obișnuit pe drum. Și totuși, vrea să tragă puțin de urechi guvernanții români, chiar dacă cel mai probabil nu se va mai întoarce niciodată acasă: „Păcat de guvernul ce-l deținem pentru că a uitat să dea putere rasei umane și dă putere hârtiei colorate pe care o numim ban. Și la rândul ei nu îți dă nicio valoare decât satisfacția că tu ai mai mulți și îl lași pe altul să sufere. Suntem în 2018, am intrat în UE și am intrat degeaba. Trebuia să fim și noi plătiți în euro, de ce în lei? O țară cu atâtea bogății, să fiu atât de slab plătit în țara mea, de ce să nu fiu apreciat? De ce să mergem în alte țări decât să ne oferim nouă? Creați-ne, oferiți-ne posibilitatea de a lucra într-un spațiu decent comod, cu ustensilele care ne trebuie, dați-ne oportunitatea de a vă arăta ce știm!” Un monolog demn de un actor aproape. Doar că Adrian Piciu se limitează la steagurile lui colorate.
Lângă Adrian, care deja a înșiruit zeci de steaguri în nici un sfert de oră, se aciuează încă un român. Umblă cu bagajele după el. Este în căutarea unei cazări, fiindcă s-a mutat de la fosta chirie. De câteva zile doarme pe stradă, pe unde știe, dar e sigur că își va găsi un loc stabil. Povestește că a lucrat în trupele speciale ale Ministerului de Interne în România, că a luptat pentru România, dar a plecat acum mulți ani spre un „mai bine”. Definiția acestui mai bine înseamnă mai mulți bani, mai mult respect. Și ar vrea să zică multe despre dezamăgirile lui, se învârte, se răzgândește și zice atât: „Când te întorci acasă să spui acolo în articol că iubesc România!”
Citește și: FOTOREPORTAJ: 14 ani de la tragedia din Mihăilești: “Sunt ani de durere, de lacrimi, de neputință și de boală”
Cum arată buletinul de vot pentru alegerile prezidențiale din 24 noiembrie!