ComenteazăDe la ora 10 a dimineţii de duminică, 1 mai, maşinile au început să se înşire una după alta, pe malul Oltului, la indicaţiile poliţiştilor de la Rutieră. Numai anumite maşini aveau voie să se apropie de parcarea din liziera Pădurii Căcâna, de unde se auzeau deja acorduri de populare olteneşti.
Situată la mai puţin de doi kilometri de Slatina, pădurea respectivă a devenit faimoasă drept gazdă a petrecerilor de Ziua Muncii, organizate de filiala locală a PSD.
Scena pentru orchestră a fost amplasată într-o poiană. Corturi cu mese lungi, ca la nuntă, delimitau ringul de dans, acoperit cu iarbă măruntă şi fire răzleţe de pelin. Două cozi s-au format la standul cu mici şi la cel cu bere. Oamenii întindeau invitaţia cu sigla PSD Slatina şi primeau în schimb porţia de mici, feliile de pâine albă, cartonul cu muştar.
„Vreţi să ne prindeţi cu micul în gură?”
În spatele scenei, unde chefuiau liderii social-democraţi, nu erau cozi, iar pe grătar sfârâiau, pe lângă mici, costiţe de porc şi cârnaţi subţiri.
Elita partidului nu s-a amestecat nici un moment cu membrii şi simpatizanţii oarecare. Precum cele două petreceri de pe „Titanic”, filmul, doar că aici numai la una se dansa.
În costum bleumarin, cu tricou negru, Paul Stănescu, secretarul general al PSD, fuma ţigări light şi conversa cu vecinii de masă, care-l flancau cât se poate de strâns. Din când în când, Stănescu privea în jos, spre farfuria de carton pe care se răceau costiţele, dar n-a mâncat şi nici n-a băut, pe deplin conştient de proximitatea telefoanelor şi aparatelor foto din presa locală şi centrală. Unul dintre tinerii social-democraţi s-a trezit întrebând cu voce tare, căutând cu ochii prin copaci: „Pe cei de la Recorder i-aţi văzut cumva?”. Reportajul de la petrecerea PSD de la Căcâna, din 2018, publicat de Recorder, a lăsat, se pare, amintiri puternice.
„Vreţi să ne prindeţi cu micul în gură?”, a comentat râzând Marius Oprescu, şeful PSD Olt şi preşedintele CJ Olt. „Păcat că Vanghelie a compromis treaba asta cu micii. A împărţit prea mulţi, acolo, la Bucureşti”.
Oprescu fuma trabuc, „nu are chimicale, dar nu trebuie să tragi în piept”, a răspuns el la curiozităţile doamnelor social-democrate. Avea o ţinută adaptată evenimentului: tricou alb, cu mânecă scurtă şi guler, marca Hugo Boss, în jur de 90 de euro bucata, şi pantaloni negri de bumbac, cu tăietură sport.
„Să ştiţi că asta e petrecerea PSD, pentru membrii noştri. Că mai vin oameni aiurea din oraş, asta e. Dar e pentru membri, e tradiţia noastră, ne întâlnim, discutăm, ne cunoaştem şi noi”, a precizat Oprescu.
„Ne-au adus după adresă”
În partea cealaltă, în faţa scenei, cu sau fără invitaţii de la PSD, petrecăreţii s-au prins în hore. Cei mai mulţi erau vârstnici, pensionari, soţ şi soţie, dar au venit şi tineri cu familiile sau în grupuri. Pentru copii, două chioşcuri situate la intrare în poiană vindeau vată de zahăr roz, baloane cu heliu, colaci secuieşti şi o băutură verde ca smaraldul, cu pai.
Micii s-au terminat primii, berea a rămas. „E fascinant”, comenta un bărbat grizonat, în cămasă albastră, cu paharul în mână. „Uitaţi-vă şi dumneavoastră, să vii la iarbă verde şi să se roage de tine ospătarul să serveşti o bere”. „Şi la coadă la mici, am stat doar 30 de minute”, a completat amicul lui, „e meritul PSD organizarea”, idee la care bărbatul în albastru aderă plenar: „Numai PSD putea să organizeze o astfel de câmpenească românească. După toată această perioadă de şedere, de amorţeală, de pandemie, acum, când suflul, viaţa se trezeşte, totul înverzeşte… Deci verdeaţa înseamnă viaţă”.
Un bărbat tolănit în iarbă, lângă prietena lui cu bonetă Pokemon, povesteşte că pe el l-au adus aici „după adresă”. Trăieşte din indemnizaţia de handicap, vede doar cu un ochi. „Dânşii mi-au cerut datele şi CNP-ul, dânşii de la PSD. M-au căutat după adresă şi ne-au chemat la Piaţa Zahana, ne-au adus aici”. Pe o pungă de plastic, cei doi au aşezat ca pe odoare, să nu se verse, să nu se atingă de pământul cu insecte, paharele pline cu bere şi tăviţa cu două porţii de mici.
„Am votat mereu cu ei, dar acum nu mai știu. Îmi place Simion ăsta…”
Pe un domn care spune că a lucrat ca instalator pe şantier îl îneacă plânsul, când îşi aminteşte cum sărbătorea 1 Mai în comunism. Un alt pensionar susţine şi el că trăia mai bine în comunism, „am crescut trei băieţi doar din salariul meu. Am lucrat la şaibă, nu sunt milog. Trebuia să ne mai dea şi nouă la pensii. Nu să le dea tot ălora cu pensii mari, de sute de milioane. Cu soţia nu am împreună 3.000 de lei. Ea, zece milioane, eu şaptesprezece. Dacă la vârsta mea, de 77 de ani, n-aş lucra încă, la tăiat buruieni cu cosorul, la orice, n-aş avea de unde să plătesc datoriile”.
După încă o gură de bere, omul mărturiseşte că e dezamăgit de PSD, „am votat mereu cu ei, dar acum nu mai ştiu. Îmi place de Simion ăsta, că e băgăreţ şi ştie să şi vorbească, de sute de ori mai bine decât Cîţu, care e un Gică contra, numai împotriva poporului”.
„Pădure, grătar, atmosferă”
Pe măsură ce muzica devenea mai săltăreaţă, oamenii schimbau şi vorba. De la pensii şi pandemie, la război, în care „nu e bine să îi supărăm pe ruşi, că sunt mai înarmaţi ca noi şi am fost contra lor cu nemţii, în Al Doilea Război Mondial, şi zic ruşii: bă, România asta…”.
Apoi, treptat, inevitabil, s-a ajuns la esenţa sărbătorii. „Ce înseamnă 1 Mai? Pădure, grătar, atmosferă. Zi liberă, duminică. Ziua Naţională a…”, „Internaţională a Muncii”, îi suflă un prieten tânărului în trening, iar acesta continuă, mai stăpân pe subiect: „Adică 1 Mai, românul bea bere, un mititel, relaxare”.
De la sărbătoare s-a ajuns la esenţa vieţii. „Fericirea pe pământ!”, anunţă un domn de 76 de ani, mustăcios, în cămaşă cu pătrăţele alb-albastre. Pauză de efect. „Mie mi-a plăcut viaţa. Cinci copii, nouă nepoţi. Viaţa e frumoasă, trebuie să ştii s-o trăieşti. Dacă nu ştii, degeaba!”. Face un gest hotărât cu braţul, de sentinţă definitivă şi irevocabilă, apoi îşi trage soţia la dans. „Eu? Eu sunt prea bun dansator, dar hai să le arăt şi lor!”.
Petrecerea a durat până după ora 16.00. Oamenii au plecat treptat, urcând pe digul de lângă pădure şi continuându-şi drumul spre casă pe jos sau cu maşinile lăsate pe malul Oltului.
Liderii PSD, care s-au retras discret, au lăsat în urma lor pahare pline de bere, felii de pâine pe jumătate mâncate şi chelneri bombănind că li s-a sugerat să ducă porţiile la mese, ca la restaurant.