Preşedintele Trump spunea în ianuarie că ar prefera oricând imigranţi din Norvegia.

Doar că norvegienii nu se îngrămădesc să plece în alte ţări. Doar 3% dintre norvegieni trăiesc acum în afara ţării lor. În timp ce aproape un sfert dintre români şi-au făcut o viaţă peste hotare.

Culmea e că norvegienii înşişi nu gândesc la fel precum Donald Trump în privinţa imigranţilor. Îi acceptă de oriunde.

Ei au memorie.

Scurt excurs de nevoie şi de muncă

În Norvegia n-au curs întotdeuna lapte şi miere. La sfârşitul secolului al XIX-lea, un milion de norvegieni au emigrat în SUA. Fugeau de sărăcie. Ţara s-a întremat uşor, în special după găsirea zăcămintelor de petrol, în anii ’60.

Şi când au pornit motoarele industriei, era nevoie de oameni pentru tot felul de joburi: în fabrici, în administraţie, şcoli. Şi înainte de a convinge oameni din afară să vină, norvegienii i-au încurajat pe conaţionali să se mute după locul de muncă. O repartiţie a muncii, dar mânată de patriotism şi de motivaţii inteligent dozate de stat, nu de vreo obligaţie.  

Migranţi doar la ei în ţară

Ronny Laberg a venit de aproape de Oslo tocmai în Skjervîy.

Şi nu mai vrea să plece de aici. „Tatăl meu venea din părţile astea. Când eram mic, veneam în vacanţe aici. Când m-am mutat aici aveam 30 de ani. Am început să lucrez la liceul de aici şi am lucrat acolo mai mult de 30 de ani. Acum m-am pensionat”, povesteşte bărbatul, venit în vizită la prietenul lui român, Alexandru Cuc, el însuşi un veteran al locului, cu aproape două decenii de când priveşte fiordul.

În satul de care s-a îndrăgostit Ronny Laberg vin acum zeci de străini în fiecare an, iar cea mai mare comunitate este cea a românilor. Sunt 400 azi.

Ca director al liceului, Ronny i-a făcut lui Alexandru o scrisoare de recomandare care i-a servit la Ambasada Norvegiei atunci când a cerut drept de muncă şi şedere. „Cât sunt de atunci? 15 ani?”, întreabă Ronny, sorbind din cafeaua omniprezentă aici, în nordul extrem. „Nu, 17.”

După 30 de ani

Ronny şi Alex au venit în Skjervîy pentru o viaţă mai bună şi amândoi au obţinut-o.

„Mi-a plăcut aici din primul moment şi de atunci am decis să nu mai plecăm de aici. Să rămânem aici pentru totdeauna. Iubesc clima, locul, oamenii”, spune Ronny.

„Şi pentru mine e locul unde vreau să rămân pentru totdeauna. Fetele îmi zic să mă mut mai aproape de ele, dar prefer să merg cu maşina la ele, chiar dacă fac patru sau şase ore, şi să stau aici”, îl completează Alex.

Şi Ronny, şi Alex aveau 30 de ani când s-au mutat la capătul Pământului.

Acum sunt doi bărbaţi a căror maturitate se îndreaptă spre linia infinită a orizontului, care, aici, arată ca şi cum ar fi însăşi curbura Pământului.

 

Prietenia româno-norvegiană din Skjervøy. Ronny Lanberg, fostul director de liceu din SkjervoyIcon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Iarnă şi pe 1 mai

Cum se laudă pescarii de la noi cu peştii capturaţi, norvegienii şi românii din comuna de la 150 de kilometri nord de Tromso se laudă cu iernile înfruntate.

Sunt 150 de kilometri înşelători, căci ţărmul insular al Norvegiei întârzie deplasarea la aproape 4 ore.

Cei doi prieteni încep să enumere cele mai grele ierni pe care le-au trăit aici. „În ’95, parcă, pe 1 mai, aveam zăpada de doi metri. Dar au venit maşinile şi au deszăpezit. Anul trecut în aprilie, am avut zăpadă de un metru”, râde Ronny.

Pentru ei, natura are simţul umorului. Unde i se epuizează, completează ei.

„Sunt norvegieni de aici care şi-au cumpărat case în Spania sau în Thailanda şi merg acolo iarna. Eu mi-am făcut o cabană la jumătate de oră de aici”, râde iar, bărbatul.

A fost directorul liceului industrial din localitate timp de 28 de ani. O funcţie administrativă, nu academică. În Norvegia, managerul unei şcoli nu este şi profesor.

Profesorii îşi văd doar de munca lor. Ce făcea el? „Ca director, trebuia să fac o coordonare între deciziile politicienilor şi bugetul pe care îl aveam şi, totodată, decideam dacă începem o oră suplimentară şi trebuia să găsesc profesori. Alteori, tăiam aceste ore şi trebuia să dau oamenii afară. Asta era partea grea. Adaptam cursurile la cerinţa de pe piaţa muncii. Dar în general, cursurile erau în domeniul sănătăţii, acvacultură şi pescuit, mecanică şi procesarea alimentelor”, explică Ronny.

Pe geamul dimineţii, balenele

„Cum staţi cu locurile de muncă?”.

Cele trei fabrici de peşte din comună înghit destul personal, o bună parte români, spune Ronny Laberg.

„Cred că românii şi-au împlinit visul venind aici, luându-şi un loc de muncă, au case, maşini. Au o viaţă bună aici. S-au integrat în comunitate. Pentru unii e greu să înveţe norvegiana, alţii se descurcă bine, alţii nu. Spun că norvegiana e o limbă dificilă”.

O societate aparent fără judecăţi şi fără etichete. Ca la şcoală, unde nici măcar nu se dau note până la clasa a şaptea!

Şi, dacă îl întrebi pe Ronny, ar trebui ca până la liceu să nu existe note. „Că aşa, cei cu rezultate slabe nu mai pot merge la liceu”, completează bărbatul care îşi numeşte pensia „vacanţă”.

Mai ia un biscuite, mai discută despre vremea norvegiană cu prietenul său. Şi aruncă o privire pe geamul dimineţii ca să zărească balenele.

Uneori vin atât de aproape de ţărm că le poţi întrezări cu ochiul liber dansul supravieţuirii. Și când le vezi, devii parcă mai înţelegător cu tine, ca om. Cele mai mari fiinţe de pe Pământ, balenele îşi riscă şi ele pielea lucioasă, emigrând, an de an, în Skjervøy, tot pentru hrană și viață.

CITEŞTE ŞI:

REPORTAJ/Mica Românie de la Cercul Polar. Roxana a terminat Dreptul în ţară, iar acum e în clasa întâi în Skjervîy, Norvegia – VIDEO

REPORTAJ EXCLUSIV/ 400 de români trăiesc într-o comună de dincolo de Cercul Polar /VIDEO

VIDEO/ Primarul norvegian al comunei cu 400 de români de la Cercul Polar: „Nu e un lucru bun pentru România, dar pe mine mă bucură dacă oamenii se stabilesc aici!”

FOTO&VIDEO/ Alexandru Cuc e românul care a pus tricolorul la Cercul Polar în urmă cu 18 ani: „În interior tot mor de dor…”

Despre norvegieni, de la români. Cum trăiesc, cum îşi educă copiii, cât beau, ce mănâncă. Şi ce putem învăţa noi înşine de la românii care convieţuiesc cu ei

 
 

Google News Urmărește-ne pe Google News