Interviu realizat de Claudiu Săftoiu

  • Domnule general Dan Voinea, Parchetul Militar a publicat zilele trecute concluziile preliminare privind Revoluția Română. Sunt noutăți, din punctul dumneavoastră de vedere?

Noutăți, nu aș putea spune că am aflat, însă un semnal de alarmă a fost. Pentru că asemenea motivări au mai existat, în timp, și pe asemenea motivări s-au dat soluții de clasare. Îmi aduc aminte că, până în 1996, au fost clasate absolut toate dosarele privind victimele de la Revoluție, pe acest motiv: că a existat o diversiune și militarii care au tras, au fost în eroare, de fapt. Eroarea de fapt este și o eroare de drept, pentru că scutește de răspundere penală pe cel care a fost în eroare. Scuza asta a fost: militarii au tras, fiindcă cei împușcați erau teroriști. O parte erau și luptători din ”Gărzile Patriotice”, care au fost folosiți, la un moment dat, și în alte dispozitive, în afară de fabrica sau uzina de unde proveneau ei. Unii au ajuns la Televiziune sau la Radio.

  • Erau instruiți? Știau să folosească arma?

Atât cât erau instruiți la instruirile anuale de ”pre-militară” (pregătire militară, n.r.). Dar nu erau instruiți să lupte cu teroriști. Singurii erau cei de la Securitate, care aveau o unitate, ”Antitero”, dar nici aceia nu au avut în timp activități antiteroriste. Referitor la raportul preliminar al Parchetului Militar: se invocă acolo că au fost distruse foarte multe probe.(…) Nu asta așteaptă oamenii de la procurori. Procurorul este pus să caute, să cerceteze documente care se referă la evenimentele de atunci. De exemplu, ”jurnalele acțiunilor de luptă”. Aceste dosare privind victimele de la Revoluție se pot rezolva foarte simplu, prin utilizarea acestor ”jurnale ale acțiunilor de luptă”, ale unităților care au fost la radio, la Televiziune, în Piața Palatului sau în marile orașe. Fiecare unitate era obligată să țină un asemenea jurnal. Pe zile și pe ore. Acolo vezi cine a dat ordinul, cine a primit ordinul și cine l-a executat. Acest jurnal de luptă este întotdeauna însoțit de un jurnal istoric, unde este trecut fiecare eveniment, cu victime, pe cine a prins, ce s-a întâmplat în zona respectivă.

  • Credeți că, în debandada generală de atunci, acele ”jurnale de luptă” au fost completate corect?

Acele ”jurnale de luptă” există. Ele sunt luate pentru fiecare unitate. Le-am luat noi, când instrumentam cazul. Le-am cerut de la Pitești, de la Arhiva Militară, unde toate unitățile își trimit documentele. Ele au fost identificate. Unitatea ni le-a dat, și ele sunt la dosare. Acolo vezi cine a fost comandat, ce ordine s-au dat. Trebuie doar să discuți cu militarii în termen care erau la vremea respectivă. Îi găsești, de la Centrul Militar. Ți-i dă, pe nume, prenume, adresă, stai de vorbă cu copilul ăla și îți povestește ce s-a întâmplat.

  • Ați ajuns până la acest detaliu? Deci se poate să aflăm făptuitorii.

Da. Ei sunt identificați. La Arad, la Oradea, la Brăila, la Sibiu, la Brașov, la Craiova. Deci, s-a stabilit autorul fizic pentru fiecare victimă.

  • Adică pentru fiecare din cei 1.166 de morți de la Revoluție s-a stabilit autorul fizic, cel care a tras?

S-a stabilit, pentru fiecare victimă din zona respectivă. Sunt cunoscuți, au dat declarații. (…)

  • Au avut loc încrucișări haotice de rafale, între cei care dețineau arme. Erau români care trăgeau în români.

Vedeți, n-a prea fost haos. Am observat că majoritatea victimelor au fost împușcate la ordin. (…) Cel care a condus toate operațiunile din dispozitivele din București și din țară a fost generalul Victor Atanasie Stănculescu. El a dirijat, practic, după 22 decembrie, toate operațiunile militare.

  • La București, strada era sub control.

Da. De aceea, la Revoluție, Ion Iliescu s-a dus direct la Ministerul Apărării Naționale, în seara de 22 decembrie, și a stat până când s-a liniștit strada. Piața, în dimineața de 22 decembrie, striga ”Corneliu Mănescu!”, care era simpatizat de oameni, la vremea respectivă. Din ce știu eu, s-au dus la Corneliu Mănescu acasă, și omul nu era în regulă. Băuse. Omul era băut și nu l-au mai luat. Atunci, cineva a zis: ”Hai să îl luăm pe Ion Iliescu!” Deci, nici vorbă că Ion Iliescu, cu Militaru, au complotat ei împotriva lui Ceaușescu și au făcut lovitură de stat.

  • Adică a fost o întâmplare astrală pentru Ion Iliescu să fie adus ca înlocuitor al lui Ceaușescu? Asta e de necrezut.

Da. Nici nu știau unde stă Ion Iliescu. Cornel Dinu și un altul, poreclit ”Babone”, care știau unde stă Iliescu, s-au dus cu TAB-ul și l-au adus la CC (Comitetul Central, n.r.) Așa s-a întâmplat. Când toată lumea ieșise împotriva lui Ceaușescu, el a stat acasă. Au venit, l-au luat și l-au dus acolo, la CC. Asta rezultă din depozițiile aflate la dosare. (…)

  • Așadar, generalul Stănculescu este autorul ordinelor care au dus la crimele din 22 decembrie și din zilele următoare.

Dacă-mi permiteți, eu l-aș categorisi ca ”un criminal de sistem”. Al acestui nou sistem care a apărut și care a ajuns să rămână la putere prin aceste sacrificii umane.

  • Ce relație este între Ion Iliescu și crimele de pe străzile României, comise la ordinul lui Atanasie Stănculescu, cum spuneați?

Relația ar fi următoarea: Ion Iliescu a ieșit la televiziune și a spus: ”Să lăsăm armata să-și facă treaba, că există teroriști care trag din toate pozițiile”. Sunt vorbele lui. Lumea nu știa că există asemenea teroriști, care trag din toate pozițiile. (…) De fapt, Ceaușescu a fost sacrificat de comuniști, pentru administrația comunistă. Lumea s-a simțit împăcată cu gândul că a murit dictatorul. (…) Diversiunea care s-a făcut prin Televiziune și prin Radio, s-a făcut cu aprobarea acestor persoane, care răspundeau la două numere de telefon de la CC, unde era noul grup de putere.

  • Dumneavoastră îi știți și pe cei vinovați de crimele de la Revoluția Română din 1989.

Da. Dar nu sunt publice aceste dosare. Ele nu trebuie să stea în sertarele procurorilor. Ele trebuie trimise în instanțe. Să spună judecătorii dacă sunt sau nu sunt vinovați.

Citește și:

VIDEO/28 de ani de la Revoluție: ”Elena Ceaușescu a fost împușcată leșinată, căzută pe jos”

REPORTAJ: Ororile Revoluţiei: La Cugir mulţimea dezlănţuită a ucis doi miliţieni şi le-a tăiat organele genitale| FOTO

VIDEO / Istoricul Marius Oprea: ”Inamicul Revoluției române anticomuniste a fost noua putere instalată”

PICCJ: Au existat trei tentative de eliminare a cuplului Ceaușescu, ordinele au venit de la vârful armatei

Ion Iliescu, pe blog: În decembrie 1989 în România a avut loc o Revoluţie!

 
 

Urmărește-ne pe Google News