Comentează- Județul Argeș a înregistrat, în ultimele 24 de ore, 129 de cazuri noi. Cu 2.814 cazuri, județul este cel mai afectat după București (5.328 de cazuri) și Suceava (4.421)
Dintre cele 13 sate ale comunei aflate la 20 de kilometri de Piteşti, doar în două, Poiana Lacului şi Samara, curge apă zilnic la robinete. În Poiana Lacului stă primarul, Ion Dumitrache. În Samara, are o fermă soţia primarului.
În celelalte sate, cu aproximativ 7.000 de locuitori în total, primăvara şi vara, apa vine o dată la câteva săptămâni. Vine pe ascuns, noaptea, ca hoţii.
“Măcar de-ar fi la program, să ştim şi noi. Dar îi dau drumul când dormim, pe la 3, 4 noaptea, cine să ştie atunci?”, spune o femeie cu basma roşie, care se întoarce, pe marginea şoselei, de la fân.
Peste chipul ei transpirat s-a lipit un praf fin ca pulberile de mină. Un duş ar fi bun, dar oamenii din satul Gărdineşti fac doar băi în lac.
“Ne spălăm de ani buni la lighean. Nu-mi bag chiuvetă în casă, că nu curge apa”, oftează femeia. Tovarăşa ei de drum confirmă că nici la ea în gospodărie nu abundă utilităţile.
N-a curs un gram de apă de săptămâni, doar ce ne-a dat Dumnezeu. Cică să te speli pe mâini! Cu ce? Cu răbdări?
Localnică din Gărdineşti:
Pe lângă noi trece salutând un localnic, care poartă în coşul bicicletei mai multe PET-uri pline cu… Ochii lui Dobrin? “Nu, nu e ţuică”, râde el, “e apă”. O aduce de la un izvor.
Cu Ochii lui Dobrin poţi să-ţi dezinfectezi tegumentele. Dar nu poţi face ciorbă cu Ochii lui Dobrin. Nu poţi pune Ochii lui Dobrin în jgheab la vacă şi la găini decât cu riscul de a afla părerea lor sinceră despre vaccinuri.
Proiect de jumătate de milion de euro
Oamenii din
Poiana Lacului aveau apă pe vremuri, din fântâni, din cişmele. Vara, fântânile
secau sau scoteai găleata plină pe jumătate cu nisip şi oligoelemente. Acum, prin
ţevile trase pe bani europeni nu curge nici rugină.
În octombrie
2002, Consiliul Local Poiana Lacului primea o finanţare de 543.220 de euro,
prin programul SAPARD, pentru alimentarea cu apă a comunei. Termenul de
finalizare a lucrării era aprilie 2005.
Primăria Poiana Lacului a făcut proiectul şi l-a recepţionat. După darea în folosinţă, au apărut şi plângerile.
Ţevile sunt prea mici şi nu fac faţă consumului, care fusese subestimat în proiect. Proiectul nu ia în calcul faptul că unele sate sunt la deal şi altele, la vale şi ar fi nevoie de pompe, pentru a menţine presiunea apei.
Toate aceste vicii ale instalaţiei au fost descoperite de săteni pe pielea lor de consumatori.
Autorităţile locale le neagă şi susţin că sătenii sunt de vină pentru sincopele în alimentare: risipesc apa udându-şi grădinile.
Primarul PNL: “Cei de la PSD n-au vrut!”
Din 2000 primar în Poiana Lacului, Dumitrache a nuanţat, de-a lungul anilor, explicaţiile. Acum susţine că răspunderea este a Consiliului Judeţean Argeş, căruia i-a cerut, în luna mai, să cumpere pompă, “dat fiind contextul pandemiei de COVID-19”.
CJ Argeş a organizat în iunie licitaţie pentru achiziţionarea şi montarea unui grup de pompare cu turaţie variabilă, în valoare de aproximativ 35.000 de euro. Luna aceasta va anunţa câştigătorul licitaţiei şi, pe la sfârşitul verii, cel mai curând, va fi instalată pompa salvatoare.
Primarul Dumitrache e de la PNL, CJ Argeş are dominantă social-democrată. “Cei de la PSD nu au vrut, nu m-au lăsat să pun pompa, că ne permiteam s-o cumpărăm din bugetul comunei. De câţiva ani mă rog de ei. Acum, cu pandemia, am zis să mai încerc o dată”, explică edilul.
Parada apometrelor
În satul Găleţeanu, care e înşirat pe un deal, apa a ajuns
mai des decât primarul, ceea ce nu e vreo performanţă, pentru că “pe primar nu
l-am văzut niciodată urcând coasta”, spune o doamnă în vârstă, fost funcţionar public.
În unele gospodării, apa nu a venit decât din greşeală, în ziua memorabilă când s-a spart o ţeavă mare, de la staţia din Trivale.
“Uite-aşa năvălise apa în curte, era apă peste tot. Cineva uitase supapa deschisă. Vecina a sunat să le spună de avarie. Am certat-o, lasă, să avem şi noi apă, de ce să le spui? Au oprit-o repede şi, de atunci, n-am mai văzut picătură de apă”, povesteşte Nelu, care şi-a amenajat gospodăria astfel încât să reziste acestui inconvenient.
Adică ţine un butoi mare, de lemn, plin cu apă cărată de la
puţul din pădure. Printr-un furtun, apa se duce în găleţile din grajd, să adape
vacile şi oile. Undeva, în curte, Nelu a păstrat bazinul cu apometre. Pe
capacul de scânduri de deasupra contoarelor fac plajă câteva găini năpârlite.
“Mie n-au venit niciodată să-mi citească apa”, spune Mia, arătându-ne apometrul din bazinul cu apă verzuie. Pe contor şi pe ţevi s-a depus piatra, ar fi nevoie de arheologi acum să descifreze consumul înmărmurit pe cadran.
Deşi are apartament la Piteşti, Mia a ales să stea aici, la ţară. “Mai ales după ce l-am pierdut pe soţul meu, acum 23 de ani, îmi trebuia ocupaţie. Aş fi murit dacă stăteam pe bancă, la bloc”.
“Am ajuns să drămuiesc apa”
La 70 de ani, fosta ospătăriţă în fustă cloş se mişcă plină de graţie printre cârduri de pui, porumbei, pisoi, purcei, curcani. De la vacile ei ia lapte toată uliţa. “Avem tot ce ne trebuie aici, numai apă, nu. Apa ne lipseşte. De-aia nici nepoţii nu vin să mă vadă”, spune Mia. “Nu credeam să ajung să drămuiesc apa la găini. Mă rog lui Dumnezeu să-mi ude florile din grădină”.
Sub un dud, Mia a săpat o groapă mare şi a strâns apă. Mai toate gospodăriile din Găleţeanu au un astfel de depozit, lacuri de uz casnic, cu un pic de păpuriş şi piciorul-cocoşului pe margini. Apa asta e pentru animale.
Pentru băut şi gătit, oamenii aduc cu maşinile, cu bicicletele, cu spinarea apă dintr-un puţ aflat la câţiva kilometri de sat.
Bani pentru apă de hârtie
Primăria Poiana Lacului a gestionat reţeaua de apă din 2005 până în iulie 2014. Apoi a predat-o regiei de apă Piteşti, Apă Canal 2000, care se ocupă de distribuţie. De întreţinerea ţevilor se ocupă regia de apă a CJ Argeş.
“Nu înţeleg de ce sunt două regii care fac acelaşi lucru”, comentează Ion Dumitrache. “Când apa era la primărie, colectarea plăţilor era de 80%. Acum colectarea e de 50%”.
După ce a predat apa, primăria comunei a rămas cu gunoiul. A pus câteva pubele prin sate, pe care le goleşte periodic. “O dată pe lună”, spun localnicii, arătând spre containerele pline cu vârf. “De trei ori pe săptămână”, îi contrazice primarul.
Îi ştiu pe cei din Găleţeanu, sunt câţiva indivizi mereu puşi pe scandal…
Ion Dumitrache, primar Poiana Lacului:
Facturile la apă continuă să vină în Poiana Lacului, chiar şi în satele unde consumul este, evident, zero. Contractele prevăd plata pentru consumul estimat, nu pentru cel real. Apă Canal 2000 încasează bani şi vara, pentru livrări virtuale de apă.
Diana, o proaspătă absolventă de liceu, are o bunică bolnavă, la pat. Părinţii ei plătesc un om să le aducă, din când în când, apă cu tractorul, în butoaie de plastic. “Să avem s-o spălăm pe bunica”, spune fata, adăugând că toate întrebările adresate de săteni către instituţiile statului – regii de apă, primărie, protecţia consumatorului – au primit răspunsuri evazive. “Ne zic ba că se va rezolva problema curând, ba că nu ţine de ei”.
“Bem apă de prin găuri, de prin bălți”
“Ne-a ajuns cuţitul la os! Bem apă de prin găuri, de prin bălţi şi plătim ca proştii”, spune un bărbat cu ochelari şi şapcă. Mai mulţi săteni din Găleţeanu s-au strâns în drum, în plin soare, şi l-au chemat la telefon pe primarul Dumitrache.
“Să vină să vadă ce apă bem”, strigă o tânără care are trei copii mici. “Dacă nu ne dă apă, îmi iau trenţele, prosopul, săpunul şi mă duc să fac duş la primar acasă”, anunţă doamna fostă funcţionar public.
Localnicii de toate vârstele râd amar la această propunere. “Am dat 7.000 de lei să îmi amenajez baie, crezând că o să avem apă”, oftează un domn pensionar. Câteva clipe, toţi tac, imaginându-şi ce model are faianţa din baia primarului şi cum sunt robinetele pentru apă caldă şi apă rece.
Mulţi dintre săteni lucrează la oraş sau au locuit la oraş şi au sperat să aibă parte de liniştea unei case la ţară. “Acum trebuie să mă duc la Piteşti cu rufele-n sacoşă”, spune un domn cu părul cărunt, la bustul gol. Dacă nu porţi tricouri, nu trebuie să le speli.
Găleţeanu nu are nici asfalt pe drum, “ne-am rupt maşinile, cărând apă, e nenorocire”, concluzionează o gospodină cu mâinile în şold şi burtica de gravidă la vedere.
“Am vrut să-mi cresc copiii la aer curat, la sănătate… Am dat de-o bătaie de joc“
Localnică din Găleţeanu:
După ce l-a chemat la telefon pe primar, săteanul în tricoul roşu al “naţionalei” Turciei s-a ghemuit în iarbă, învins de căldură. “Nu staţi lângă mine, că o să trimită poliţia şi-or să spună că nu e distanţare socială”, îşi îndeamnă el vecinii.
Primarul nu vine. Unul câte unul, cu capul plecat, oamenii
rup rândurile şi se duc târăş, prin pietriş, către casele lor. Şi-au vărsat
măcar oful.
La câţiva kilometri distanţă, Ion Dumitrache coboară cu pas elastic din Duster-ul său alb şi urcă treptele spre aerul condiţionat din clădirea primăriei. “Ce să le mai explic? Le-am explicat de o mie de ori. Am făcut toate demersurile. Iar asfalt… (râde sec). N-o să-mi dea nimeni bani să le torn asfalt. Sunt prea puţini în Găleţeanu. Sunt 50 de familii, doar 32 votează… Cine-mi dă mie finanţare pentru 32 de voturi?”.
Cei 543.220 de euro sunt singurii bani europeni pe care i-a obţinut Ion Dumitrache, în cei 20 de ani de când este primarul comunei Poiana Lacului.