ComenteazăCristi, 19 ani, locuieşte încă în casa părintească din Chitila, alături de fratele lui Andrei, 11 ani. Părinţii lor însă nu mai locuiesc cu ei. Primul a plecat tatăl, anul trecut, în iunie după o ceartă-monstru cu soţia lui.
“S-au certat chiar de majoratul meu. Tata a plecat şi dus a fost”, povesteşte Cristi.
Mi-am luat permisul de conducere şi am încercat să găsesc de muncă în Germania. Mama nu lucra şi nu mai aveam nimic, nimic. Mi-am întrerupt şcoala. Nu vedeam altă soluţie.
Cristi, fratele mai mare:
Înalt, slab, cu un aer prea serios pentru vârsta lui, băiatul vorbeşte cu o furie reţinută: “N-am reuşit în străinătate, îmi cereau să fac nişte cursuri de limbă germană la ei.
Am rezistat doar trei luni. În februarie, i-am spus mamei că mă întorc. Când am ajuns, ea îşi făcuse deja bagajele. Mi-a spus că pleacă la noul ei soţ, la Bălteni. Pe Andrei l-a lăsat cu mine”.
Casă fără părinţi
În ziua în care mama lor i-a părăsit, fraţilor nu le-a venit să creadă. “Am cumpărat de mâncare de la magazin şi am aşteptat”.
Dar femeia de 45 de ani n-a mai dat nici un semn de viaţă sau de dor. “Mama e genul de persoană rece. Rece, în sensul că nu-ţi spune: Vezi să nu te urci pe casă, că ai să cazi şi ai să te loveşti! Ea spune: Vezi să nu te urci pe casă, că ai să te loveşti, ai să ajungi la spital şi te las acolo!”, o descrie Cristi pe cea care i-a dat viaţă.
Lipsa de afecţiune părintească se vede de la o poştă în obiceiul lui Cristi de a se lua singur în braţe, legănându-se din picioare, mai ales când e încolţit cu întrebări de oameni străini, de exemplu, de reporteri.
Băiatul a încercat s-o convingă pe mamă să-l ia cu ea măcar pe Andrei, dar, după câteva zile, Andrei a fost făcut pachet şi trimis înapoi, de la Bălteni la Chitila. Copilul nu avea loc în noua viaţă a mamei, în noua ei familie.
Cel mic a apucat să-şi facă o tunsoare la modă la un om din sat, cât a stat la mama lui. E bucălat şi blond, “mama mă alinta Druşca, pentru că eram gras”. De altfel, orele de masă sunt orele când i se face foame lui Andrei.
Cristi, fratele lui mai mare, ştie să gătească doar cartofi prăjiţi şi ouă ochiuri, dar, din când în când, îi ajută la bucătărie prietena lui, Larisa.
Pâine şi un telefon
pentru Andrei
După plecarea mamei, Cristi a amânat procesul imaginar contra părinţilor. Nu era urgent, oricum are toată viaţa înainte să-i judece.
Şi-a căutat o slujbă şi s-a angajat ca şofer la o firmă de transport marfă. Ia 2.000 de lei lunar, în mână, bani din care trebuie să acopere toate cheltuielile casei.
Alocaţia lui Andrei e pusă deoparte, “vreau să-i cumpăr un smartphone, să poată face şcoală online, că trece într-a V-a”.
În aprilie, Cristi a fost cel care i-a explicat învăţătoarei situaţia lui Andrei. Când a plecat, mama băieţilor a luat cu ea şi televizorul. Contractul pentru internet şi cablu TV era pe numele ei. “N-am avut cu ce să-l plătesc atunci şi ni l-au oprit”.
“Andrei are nevoie de telefon să-l pot suna de la serviciu, să ştiu că e bine”, adaugă fratele mai mare.
Cât Cristi e la muncă, mezinul e supravegheat de Larisa.
Nihil sine Deo s-a transformat în nimic fără fratele mai mic
Visurile de a-şi face un rost în străinătate sunt acum la distanţă de-o viaţă de Cristi. Toate planurile lui au acum legătură cu fratele lui mai mic. Ţine casa. Vrea să-şi termine şcoala, dar încă nu-şi dă seama cum să ajungă şi la ore, şi la serviciu.
“Dacă-i cer mamei să contribuie la creşterea lui Andrei, să ia rechizite sau haine, se supără pe mine şi-mi spune să-mi iau lucrurile şi să ies din casă, că e casa ei”, povesteşte tânărul.
Casa are doar o cameră locuibilă, “într-o cameră stăteam cu toţii, cu tot cu părinţii”. “Se certau tot timpul, unele certuri le-a auzit şi Andrei, nu erau certuri normale, nu pentru urechile unui copil.
Îmi doresc ca fratele meu să nu mai treacă prin aşa ceva. Îmi doresc să aibă camera lui, intimitatea lui, să aibă condiţii să înveţe.
Cristi, fratele mai mare
Planuri pentru toamnă
Problemele s-au adunat în casa din Chitila. Maşina de spălat din baie a obosit şi nu mai spală. Şifonierul mai vechi pe lume decât Cristi are uşile bătute în cuie, să nu cadă. Un pat, o măsuţă, două scaune şi o noptieră, astea sunt toate mobilele din casă.
Celelalte mobile au făcut picioare odată cu mama şi cu televizorul.
Din când în când, tatăl copiilor, care lucrează la negru, şofer pe o camionetă, mai trece şi le lasă nişte bani. “Când are. Dar, în ultimele luni, în pandemie, nu a avut, nu a trecut deloc”, spune Cristi.
Tatăl locuieşte acum cu prima lui soţie, împreună cu care are trei fete. Iar mama lor munceşte la un azil şi are grijă de copiii noului soţ. În urma lor, undeva, pe o stradă din Chitila, doi băieţi şi un metis husky, pe nume Jesse, fac echipă pentru ziua de mâine.
Până vine toamna, familia de fraţi are nevoie de materiale să repare acoperişul, să nu mai plouă în casă. Camera lui Andrei, începută acum cinci ani, e neterminată şi Cristi îşi frânge mâinile că, din salariul lui, n-apucă să strângă bani, să-i pună măcar geamuri şi uşă.
Cuşca lui Jesse e în stare bună, umbrită de iederă şi de nucul din curte. Căţeluşa preferă însă podeaua de la bucătărie, unde mai pică una, alta, când Cristi face sandviciuri pentru Andrei. Nihil sine Andrei, e deviza curții lor regale.
Cine doreşte să-i ajute pe cei doi fraţi poate lua legătura cu redacţia Libertatea, la adresa libertatea@ringier.ro sau poate dona în conturile Asociaţiei Şansa Ta, cu precizarea: pentru Cristi şi Andrei. Conturile sunt următoarele: “Asociatia Sansa Ta”, CUI: 28901016, conturi bancare deschise la BCR
- CONT IN
LEI RO64RNCB0591123278690001 - CONT IN
EURO RO37RNCB0591123278690002 - CONT IN
DOLARI RO10RNCB0591123278690003
SWIFT: RNCB RO BU
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!