ComenteazăPreşedintele Parlamentului se declară „decepționat” de faptul că Uniunea Europeană pare obosită și nu manifestă entuziasm față de Chișinău, cerându-le europenilor să spună clar ce criterii şi aşteptări trebuie să respecte Republica Moldova pentru a deveni stat membru.
Pe de altă parte, Andrian Candu recunoaşte că reticenţa Uniunii a fost cauzată şi de ,,gafele” guvernărilor pro-europene de la Chişinău. Aceleaşi gafe, alături de o propagandă rusească puternică, au condus şi la alegerea lui Igor Dodon în fruntea statului, crede oficialul. Dacă astăzi ar avea loc alegeri prezidenţiale, insistă Candu, Dodon nu ar mai fi ales.
Andrian Candu, vicepreședinte al Partidului Democrat, conduce Parlamentul Republicii Moldova din 2015 și este unul dintre cei mai influenți oameni politici de peste Prut. Candu a absolvit liceul la Cluj-Napoca şi a urmat facultatea în acelaşi oraş. A făcut studii și în țări precum Marea Britanie și Africa de Sud, iar când s-a întors în Republica Moldova, a lucrat pentru Comisia de Politică Externă a Parlamentului de la Chișinău. Până să ajungă să conducă legislativul, a mai lucrat ca manager și director de companii private, iar în 2010 a fost ales deputat. Mandatul de şef al Parlamentului îi expiră anul acesta, în noiembrie, când sunt alegeri parlamentare.
Libertatea: V-ați întors recent de la București. Cu ce impresii ați revenit și ce v-au transmis politicienii români în timpul întâlnirilor bilaterale?
Andrian Candu: Pentru mine, a fost o onoare să fiu la tribuna celui mai important for din România. Este o onoare să ții un discurs în fața Parlamentului român și cu distinși oaspeți, de la Familia Regală, la Preafericitul Mitropolit și toți ceilalți. Regret că nu a fost și președintele (Klaus Iohannis – n.r), dar nu știu care sunt discuțiile, înțelegerile și care este nivelul de cooperare. Am ținut foarte mult să venim cu un mesaj care, chiar dacă atrage elementul simbolic și istoric, vine și cu elemente de realitate. Pe lângă ședința solemnă, am avut discuții cu colegii din Parlament, cu doamna prim-ministru, cu care am avut o bilaterală, cu miniștrii prezenți, cu Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei. Am avut chiar discuții foarte pragmatice legate de proiectele care sunt în desfășurare. Planuri noi, proiecte noi, inclusiv elemente de politică regională, globală, luând în considerare că România urmează să preia președinția UE, și ce am putea face mai mult în acest context. Am discutat și despre elemente legate de securitate. Am ajuns și la Banca Națională, unde am vorbit cu Mugur Isărescu, o persoană deosebită.
Dar care a fost mesajul pe care l-ați auzit cel mai des din partea politicienilor români?
În primul rând, deschiderea pentru cooperare și pentru a face mai mult decât se face. Am auzit acest mesaj aproape la fiecare întrevedere: «Spuneți-ne cu ce putem ajuta mai mult». Deschidere, deschidere și iarăși deschidere, pentru a face și mai mult, pe toate dimensiunile.
Deschiderea ține și de parcursul pro-european al Republicii Moldova?
Absolut, nici nu poate fi vorba. Eu nu vreau să-mi închipui că, la Chișinău, va fi o guvernare cu o altă direcție de dezvoltare, Doamne Fer, antiromânească sau care ar schimba complet vectorul de dezvoltare a țării.
Deși astfel de elemente există.
Există un anumit risc pe care cred că putem să-l administrăm. Și legat de succesul guvernării, ca rezultat pentru societate, dar și legat de înțelepciunea celor care, la un moment dat, vor trebui să ia anumite decizii în context post-electoral. Forțele democratice, cele care vor avea rezultatul pe care îl așteptăm noi în alegerile parlamentare, să găsească înțelegerea și toleranța necesare pentru a se așeza la masa negocierilor, în așa fel încât să asigure acel proces ireversibil și pentru următorul ciclu.
Sunteți mulțumit de cum decurge în prezent relația Republicii Moldova cu Uniunea Europeană? Eram, de exemplu, la Parlamentul European când s-a votat ultimul împrumut acordat Moldovei, și acolo este mereu o dilemă în rândul europarlamentarilor. Dacă să aloce bani, cu riscul ca aceștia să fie deturnați, sau să nu aloce, dar, astfel, să împingă Moldova spre Rusia.
Există această dilemă, care are un anumit fundament de îngrijorare, luând în considerare criza financiar-bancară prin care am trecut noi. Deși este de remarcat că nu au fost constatate abuzuri la folosirea fondurilor UE. Noi vorbim despre chestiuni nu neapărat mai grave, dar întregul sistem bancar a fost pus în pericol. M-ați întrebat dacă sunt mulțumit de relație. Da, pe de o parte, pentru că este o relație foarte pragmatică. Republica Moldova are, la ora actuală, o cooperare cu UE bazată pe rezultat. Ai rezultat, ai și ce primi. Există condiționalități. Dar nu condiționalități din cer, din pod, ci care se bazează pe reforme care trebuie desfășurate și care, la rândul lor, țin de implementarea Acordului de Asociere. Dacă noi avem un rezultat, noi primim ajutorul promis pentru implementarea reformelor.
Pe de o parte, suntem mulțumiți că avem o relație pur pragmatică, nu mai există acea încredere oarbă, care uneori te relaxează. Am avut o perioadă în care aveam o încredere «blanc», îi zicem noi. Fără să facem mult efort, primeam susținerea politică, cea financiară și, de foarte multe ori, asta relaxa pe cel care ar fi trebuit să stea în priză permanent sub presiunea rezultatului.
Pe de altă parte, sunt nu neapărat decepționat, dar nemulțumit de faptul că Uniunea Europeană a obosit puțin de procesele din unele state și un anumit context european și global. Uniunea Europeană, în câteva cancelarii în mod special, sunt obosiți de problema Ucrainei, sunt obosite pe interior de problemele cu care se confruntă în societate, începând de la migrație, chestiuni de securitate, crizele financiar-bancare.
Logica e simplă. Avem atâtea pe cap la noi acasă încât…
Exact. Nu mai vezi acel entuziasm și acea deschidere cum a existat cinci sau zece ani în urmă. Există oboseală, există provocări interne, există schimbări de atitudine și state care pleacă din UE, Brexitul. Și, când ești obosit și percepțiile sunt diferite, nu mai vezi lucrurile în culoarea roz, le vezi puțin mai în extremă, ești mult mai atent, mult mai prudent, și asta deranjează la un moment dat. Avem o vorbă în zonă, mai mult poate la ruși se aplică: de șase ori măsori și o dată tai. Am impresia că, cei din UE, de 30 de ori măsoară și o dată taie. Nici chiar în extremă să ajungem. Trebuie să existe un echilibru între cerere și ofertă.
Ce vi se pare cel mai deranjant? Faptul că nu există un orizont de timp pentru o aderare? Din exterior, așa se vede. Că se fac doi pași înapoi și unul înainte. De exemplu, când lucrurile pare că merg bine, este ales un președinte pro-rus.
Alegerea președintelui pro-rus a avut cauzele și motivația sa. Bineînțeles, noi am fi vrut să fie o perspectivă clară. Să știm clar ce avem de făcut pentru a ajunge membri în UE. Sau ce ar trebui să facem, care este perioada de timp, care este planul de acțiuni, în așa fel încât să fim eligibili, să începem negocierile de aderare și să deschidem acele capitole negociate, implementate, care apoi le închizi și ai perspectiva. Acum vorbim despre un grup de state care au o anumită perspectivă, Balcanii de Vest, și vorbim despre alt grup de state, din Parteneriatul Estic, unele mai avansate, precum sunt Moldova, Ucraina și Georgia, care sunt puțin mai lipsite de perspectivă și de atenție, inclusiv financiară. Cu domnul Meleșcanu am avut ieri (marți – n.r.) o discuție în care spunea că România a solicitat și va face asta în continuare, în special cu statele din Grupul Vișegrad, ca să fie un tratament egal, inclusiv ca susținere financiară a Balcanilor și a Parteneriatului Estic. Sau poate chiar există o posibilitate ca Moldova să sară în grupul celălalt. Adică un fel de Balcanii de Vest, plus Moldova. Sunt diverse chestiuni la care trebuie să ne gândim noi, mai ales în contextul preluării Președinției UE de către România.
Pe de altă parte, să fim sinceri: guvernarea la Chișinău și partidele pro-europene au gafat și au făcut greșeli care au fost taxate. Inclusiv prin alegerea președintelui pro-rus Dodon, dar și faptul că a apărut această prudență din partea partenerilor europeni și atenție mai deosebită la unele eventuale greșeli. Nu a apărut din pod această percepție la Bruxelles pe care ați simțit-o. A fost o criză financiar-bancară. A fost o criză politică. Anul 2015 a fost un dezastru în Republica Moldova. Într-un an, am dezamăgit atât de mult din punct de vedere politic și al scandalurilor legate de corupție, criza financiar-bancară. Au fost 4-5 guverne într-un an. Ce stabilitate politică? Nu creștere economică, stabilitate, în general, nu exista. Este ușor să pierzi încrederea. Am pierdut-o atunci, din partea cetățenilor, pentru că aveau așteptări extraordinar de mari în perioada 2009-2010 și acum suntem în procesul greu al implementării mai multor măsuri prin care să recuperăm din acea încredere. Dar eu sunt pozitiv că vor reuși.
Este Republica Moldova un stat oligarhic?
Cred că este o exagerare. Ce înseamnă oligarh? Că există o persoană sau un grup de persoane care are un interes economic datorită afacerilor pe care le are și intervine în treburile statului, și pune interesele grupului de afaceri mai presus de cele ale statului atunci când are de ales. De foarte multe ori se țintește o anumită persoană, și este vorba despre președintele Partidului Democrat, domnul Plahotniuc. Da, dumnealui vine din domeniul afacerilor, numai că foarte puțini știu că atunci când a intrat în afaceri, 2009 sau 2010, avea mai multe afaceri în Moldova și că era o persoană importantă din punct de vedere al afacerilor în domeniul imobiliar, financiar-bancar, în tot ceea ce înseamnă hoteluri, «real estate». La ora actuală, el este un om de afaceri, dar mai mult ca trecut decât ca prezent, deoarece foarte multe afaceri au fost vândute pe parcursul timpului, pentru a nu mai exista nicio sensibilitate, să nu existe nicio percepție, niciun fel de legătură la nivel de achiziții publice, de exemplu, sau elemente unde ar putea să existe corupție. Acum, dumnealui este proprietar al unui, din câte am înțeles…. de fapt, nici hotel nu mai este, că a fost vândut. Este vorba despre televiziune. Deci, are interes în domeniul media, și asta fiind singura afacere pe care o mai are în Moldova.
Acum, în Moldova sunt oameni de afaceri care au mult mai multe afaceri și, eventual, relații cu politicul, probabil fiind persoane din umbră și deghizat susținând anumite partide politice. Domnul Plahotniuc nu mai are afaceri și și-a asumat direct responsabilitate politică prin a conduce Partidul Democrat. De aceea, dacă ar fi să luăm pur științific, teoretic, denumirea de oligarh nu prea se mai încadrează în tot ceea ce s-a vehiculat în urmă cu mai mulți ani. Și toți cei care acum blamează, trebuie să înțeleagă că Partidul Democrat și-a asumat rolul de guvernare. Este prima vioară a guvernării. Da, Partidul Democrat este numărul unu, dar, în același timp, este partidul responsabil de tot ceea ce se întâmplă în țară. Nu mai poți blama pe cineva din spate, ascuns, care are anumite interese, deoarece persoanele sunt în față, și-au asumat responsabilitatea și o fac transparent.
Au existat progrese semnificative în ultimii ani cu privire la lupta anticorupție? Ce s-ar putea face mai mult? Şi, dacă nu au existat progrese, unde e fractura?
Am să încerc să vă dau un exemplu. Partidul Democrat și-a asumat guvernarea din 20 ianuarie 2016 până la ora actuală. Doi ani și. Partidele pro-europene sunt la guvernare din anul 2009 până în 2016, să zicem un ciclu, și 2016 – 2018 alt ciclu. În primul ciclu, numiți-mi mie o reținere, un dosar penal sau un caz de corupție la cel mai înalt nivel, sau înalți demnitari.
Lupta anticorupție nu se măsoară doar în cazuri celebre.
Nu.
Și în România au existat zeci de astfel de arestări, ceea ce arată, pe de o parte, o justiție eficientă, dar lupta anticorupție înseamnă mai mult, inclusiv prevenție.
Nu am terminat. În niciun caz unde un funcționar a fost investigat și după asta aduse chiar înapoi reparații. 2016 – 2018 a presupus rețineri și interdicții la nivel de viceminiștri, miniștri, prim-miniștri, viceguvernator de Bancă Națională, polițiști, ofițeri vamă, absolut tot. În anul 2016 și 2017 s-a reușit, prin lupta anticorupție și a schemelor de corupție din vamă, de exemplu, să aducem în vistieria statului mai mult cu 25% încasări doar din vamă. Este asta luptă împotriva corupției? E! Dacă în vistieria statului au intrat mai mulți bani la nivel de administrare fiscală și de achiziții publice, e asta luptă împotriva corupției? E! Dacă polițiștii pe stradă nu mai opresc mașini și nu mai iau mită așa cum luau cu cinci ani în urmă, e asta luptă împotriva corupției? E! Și la nivel de prevenție, la fel. Dacă în Parlament avem de un an de zile un regulament clar ce facem cu cadourile primite, este ăsta element de integritate a parlamentarilor? E! De anul trecut, peste 60.000 de funcționari și demnitari de stat își declară veniturile și interesele. Anul acesta, o facem operativ, în versiune economică. Mie mi-a luat câteva minute și foarte ușor poate fi verificată. De la ceasurile pe care mi le-am declarat, veniturile, interesele pe care le am și voi fi tras la răspundere penală dacă am greșit intenționat, dacă am ascuns informația sau dacă nu pot dovedi proveniența unor surse.
Tendința este bună, asta îmi spuneți.
Este o tendință bună, care a adus și schimbarea percepției. Dacă, în ianuarie 2016, vedeați că locul 1 este corupția în problemele în societate, iar astăzi este locul 4-5. A scăzut ca o problemă mare a societății, pentru că în lupta împotriva corupției și în reforma justiției deja au apărut rezultate. Oamenii le simt. Mai e o problemă mare la tot ceea ce înseamnă corupția mai mică. Profesori, medici. Pentru că ține și de nivelul salariilor. Dar aici trebuie lucrat bine.
Care este relația cu președintele Igor Dodon?
Încercăm să avem o relație instituțională de funcționalitate. Care să fie, dacă nu foarte eficientă, măcar funcțională. Legile aprobate în Parlament, trimise la promulgare. Inițiativele pe care, eventual, le are președintele Dodon, să fie valorificate și să nu acceptăm abuzurile și încălcarea legii. Cât despre elemente comune și aceeași viziune, era din start clar și deja doi ani de mandat au arătat că nu avem clar nicio șansă să fim pe aceeași undă și în aceeași luntre în tot ceea ce înseamnă administrarea unui stat.
Nu e puțin paradoxal și bizar că există un președinte care are viziuni la polul opus de cele ale Partidului Democrat, ale Guvernului?
Bizar, având în vedere prin ce am trecut noi, nu este. Bizar ar fi fost în alt context. În situația în care populația era foarte dezamăgită, venită din criză economică și socială; dezamăgită pe partidele pro-europene și cum am adus noi statul. Pe valul acelei dezamăgiri și a neparticipării a votanților de dreapta în acele alegeri s-a mers pe valul extremelor, pe tot ceea ce înseamnă anti-Europa, pro-Rusia. Criza cu Rusia, embargoul, propaganda. Telespectatorul din Republica Moldova privește foarte mult televiziunea rusească. Îi plac și elementele de divertisment, și filmele, dar indirect era influențat și de ceea ce înseamnă știri. Și Putin se bucură de o anumită reputație datorită acestei propagande. Deci toate, împreună, au jucat un rol semnificativ în alegerea președintelui Dodon. Dacă nu ar fi fost propaganda, dezamăgirea cetățenilor pe actul de guvernare greșit din 2014-2015, cu siguranță Dodon nu câștiga alegerile, ci Maia Sandu. Plus că au fost greșeli și din partea Maiei Sandu. Care nu a știut să valorifice un anumit suport și să vină cu un mesaj mai mult de consolidare decât de dezbinare. Ea când a declarat, înaintea alegerilor, că nu are nevoie de votul și susținerea Partidului Democrat, a lovit în membrii PD. Chiar dacă eu am mers la vot și am votat pentru ea, alt coleg de-al meu, care este pro-european, nu a votat pentru ea dintr-un motiv simplu. «Cum adică, ea mă înjură, mă face de nimic, criminal, bandit și eu să merg să votez pentru ea? În veci!». Am oameni în familie care au zis să nu mergem la vot și gata. A fost și un comportament greșit. Toate acestea cauze au dus la victoria lui Dodon. Dacă s-ar organiza alegeri astăzi, mai ales după doi ani de administrare relativ bună a statului, și se vede și în sondaje, acum, dacă s-ar alege președintele, Dodon nu ar câștiga. Uitați-vă la ce se întâmplă cu socialiștii în sondaje în general, ce se întâmplă cu Dodon și ce se întâmplă cu Partidul Democrat. Cu cât mai mult vor simți oamenii rezultatele, nu declarații și vorbe, vom reuși să menținem și după alegerile parlamentare o guvernare pro-europeană.
Cât de vulnerabil este publicul din România în fața propagandei rusești pe care ați menționat-o și ce se face pentru combaterea ei?
Acum mai puțin, deoarece noi am votat o lege, pe care președintele Dodon nu a vrut să o promulge și a trebuit să intervină Curtea Constituțională și să mă mandateze pe mine să îndeplinesc unele funcții ale președintelui. Legea se aplică de o lună deja. Cetățenii poate privesc în continuare canalele rusești, dar nu mai văd știrile produse la Moscova și care vin cu intoxicarea informațională. Chiar dacă am fost la limita respectului drepturilor legate de accesul la informație și libertatea de exprimare poate nu este cea mai ortodoxă măsură. Dar în contextul actual, în regiunea actuală, luând în considerare ce se întâmplă în Ucraina, în general în lume cu intervențiile rușilor prin războiul hibrid, credem că o astfel de măsură va da rezultate bune.
Guvernul a decis recent expulzarea a trei diplomați ruși, mișcare criticată de președintele Dodon.
Este a doua expulzare de actuala guvernare, de fapt primele în istorie. Anul trecut au fost expulzați cinci diplomați ruși datorită faptuluii că au existat probe clare că erau implicați în spionaj împotriva intereselor Republicii Moldova. Iar acești trei diplomați, care, la fel, sunt ofițeri ai serviciilor secrete, au fost expulzați din cauza activităților pe care le au în Moldova, dar și în semn de solidaritate sincronizată cu celelalte state prietene și aliate ca un răspuns la atacul desfășurat de Federația Rusă în Marea Britanie. Deci a fost o chestiune de solidaritate. Bineînțeles, președintele Dodon o să critice orice înseamnă atingerea intereselor Federației Ruse, dar pentru noi contează interesul Republicii Moldova, și nu al Federației Ruse. Noi cu Federația Rusă vrem relații bazate pe respect și demnitate, și nu o să acceptăm să fim tratați cu umilință, de pe poziție domninantă, dar permanent să avem relația ca între parteneri, bazată pe respect și pragmatism. Nu mai acceptăm ca pe timpuri, când venea viceprim-ministrul Rogozin și ne amenința că vine iarna, că vin frigurile și s-ar putea să nu avem gaz.
Ce mesaj aveți pentru cei aproape 20.000 de oameni care au fost duminică în Piața Marii Adunări Naționale?
Trebuie să respectăm opinia celor care consideră că poate binele țării presupune unirea. Ei cred în asta. În același timp, trebuie să respectăm și opinia celorlalți care consideră că Republica Moldova poate să existe ca stat independent. Potrivit măsurătorilor și a sondajelor, sunt în majoritate. Opinia celor care au fost în Piață trebuie respectată, nu trebuie să existe niciun fel de măsură a statului de intervenție. Există o tendință. Există posibilitatea apropierii celor două maluri ale Prutului și prin alte elemente în afară de cele declarative și simbolice. Sunt foarte multe proiecte lansate de autoritățile României în Republica Moldova care ne pot aduce mai aproape. În general, România este mult mai prezentă an de an, zi de zi, prin proiecte care aduc beneficii cetățenilor Republicii Moldova. De la construcția și reconstrucția grădinițelor, teatrelor, conducta de gaz, Banca Transilvania. În diferite domenii există partea românească deja prezentă. Trebuie să continuăm, să intensificăm. Ne dorim o cale ferată, un tren rapid între București și Chișinău. Suntem în secolul XXI și trenul face 12 ore. Unde s-a mai văzut așa ceva? Trebuie să luăm măsuri care ne vor apropia în așa fel și ne vom integra sistemele în așa fel încât s-ar putea, în cinci ani de zile, să trăim într-o altă lume.
Ce mesaje ați primit de la politicienii români pe acest subiect?
Sunt subiecte care au natură și greutate politică și de simbolism. Pe undeva se urmăresc și scopuri politice.
Vi se pare greșit că au fost și câțiva politicieni, atât români, cât și din Republica Moldova, pe scena din Piața Marii Adunări?
Trăim într-un secol al democrației, al toleranței și al deschiderii. Oamenii, dacă nu încalcă legea, trebuie să se manifeste cum cred și cum consideră. Crezul lor trebuie respectat. În același timp, trebuie să înțelegem că în Republica Moldova există o realitate. Sunt regiuni care încă sunt controlate de alte emoții, inclusive de alte state. Avem sensibilități în tot ceea ce înseamnă regiunea Găgăuzia, raionul Taraclia, unde este o minoritate bulgară, avem Transnistria, avem sensibilități în nordul țării, sunt comunități ucrainene și rusești… Republica Moldova este un stat multinațional. Da, majoritatea sunt moldoveni-români. Cu cât mai mult colegii din România vor călători la Chișinău și în restul Moldovei și vor cunoaște mai bine atât realitatea, cu atât mai bine va fi și în formularea ideilor, viziunilor, planurilor și a proiectelor pe care le realizăm.