ComenteazăCare este explicația pentru care tinerii sunt cu precădere afectați?
Curiozitatea este una dintre cauze, dorința de a fi acceptat într-un grup, teribilismul specific vârstei adolescenței și așa mai departe. Astea ar fi printre cauzele cele mai frecvente.
Înainte de a trata, e bine să prevenim. Ce relație ar trebui să aibă un părinte cu copilul său ca acesta să nu fie tentat să consume droguri?
O relație deschisă, bazată pe afecțiune, pe încredere și pe comunicare. Cred că asta a devenit un fel de unicorn, o utopie, pentru că toată lumea aleargă, avem 2-3 joburi, ne este foarte greu să ne mai conectăm cu oamenii dragi când ajungem la 8-9 seara acasă, după 12 ore de muncă, cred că este greu să facem lucrul ăsta. Dar o relație dintre părinți și copii ar trebui să fie bazată pe aceste lucruri de afecțiune și încredere.
În practica noastră, ni se întâmplă de multe ori să vină părinți să ne spună: „Copilul meu a pățit ceva, este stricat, luați-l și reparați-l”. Și atunci, noi, cu toată considerația, le spunem părinților să vină la terapie pentru că fiul, fiica dumneavoastră sunt parte dintr-un sistem familial și dacă o bucățică nu merge, înseamnă că ceva în sistem nu merge.
Deci se tratează toată familia
În mod normal, așa ar trebui, este o problemă a familiei, dacă apare o problemă a copilului.
Sunt deschiși părinții la genul ăsta de tratament?
Majoritatea părinților care ajung la noi vin și ne spun: ”Eu intru în terapie pentru el, cel care are problema”. Este foarte greu pentru un părinte să accepte că s-a îmbolnăvit un membru drag al familiei, copilul lui nu este perfect. Este cea mai grea luptă pe care o duce un părinte și este foarte dureroasă. Încercăm să îi ajutăm pe acești părinți, fiindcă ei chiar fac eforturi să ajute copilul, doar că nu înțeleg că procesul acesta de a intra în terapie este pentru ei. La un moment dat, li se schimbă optica, depinde cât stau în terapie, ce fac acolo. Am avut acum o rezidență pentru familii, avem rezidențe mixte, adică familiile împreună cu persoana consumatoare vin și stau cu noi în clinică de joi până duminică, și am avut câteva familii. M-a impresionat foarte tare o familie formată dintr-o mama singură cu doi fii, fiul cel mare dependent de cocaină, dar cu un consum de mai multe droguri în istorie. M-a impresionat foarte tare să văd cum o femeie frumoasă, inteligentă, avea 40 și ceva de ani, nu se mai vedea pe ea deloc, era invizibilă, nu conta deloc. Este dureros să vezi că se ajunge în punctul ăsta. A fost dureros pentru mine ca femeie, ca profesionist, ca mamă, să mă uit la o femeie care era invizibilă, așa se simțea.
Părintele ar trebui să fie într-atât de deschis încât să îi propună copilului să încerce o țigară de marijuana împreună sau să-l roage pe copil să îi spună când încearcă?
Ar putea fi o abordare de genul ăsta și spun cu riscul să-mi ridic foarte mulți părinți în cap și să spună: ”Nu știți să vorbiți, nu se face așa”. Trebuie să facem o diferență foarte clară între consumul ocazional, consum pentru relaxare, consum abuziv și dependență. Noi avem o atitudine foarte stigmatizatoare, noi, și când spun noi, mă refer la toată societatea. Avem o atitudine stigmatizatoare, pentru că ce se cunoaște în presă, ce se ajunge la tratament, este omul cu probleme de dependență, omul bolnav. Nu știm că, până se ajunge acolo, există niște pași însă. Am văzut foarte multe dezbateri, în ultimul timp, legate de legalizarea marijuanei și există două voci, cei care sunt pentru și cei care sunt împotrivă. Am văzut că poziționarea celor care sunt pentru este pentru specialiștii care lucrează în domeniul dependențelor, este de excludere, spun din start nu legalizării. Din punctul meu de vedere, una e să fumezi iarbă recreațional și să ai control, și să nu ajungi să-ți tot dorești să consumi și alta e să folosești iarba ca să ajungi să fii funcțional. Am unul dintre pacienții mei care a luat o lungă perioadă de timp etnobotanice ca să poată funcționa, pentru că are și o boală psihică caracterizată printr-o manie, uneori și fuma ca să se liniștească.
Semnele consumului de droguri
Cum poate recunoaște un părinte că are un copil care consumă?
În primul rând, există o anumită postură a corpului. Există două tipuri de efecte, efectul de speed, de energizare și efectul de chill, de calmare, de relaxare. Părinții trebuie să fie atenți dacă există orice fel de modificări corporale, comportamentale ale copiilor lor, dacă încep să petreacă foarte mult timp cu o gașcă pe care nu o cunosc. Dacă încep să audă informații de la oamenii cunoscuți, gen „am văzut-o pe fiică-ta sau pe fii-tu cu niște persoane dubioase”, ar trebui să întrebe copilul: „Am auzit chestia asta, ce se întâmplă cu tine?” Să-i cunoască prietenii. Un semnal de alarmă ar fi dacă începe să îi miroasă hainele sau începe să aibă ochii injectați, sau să fie foarte somnolent, sau să mănânce foarte mult dulce. De asta e necesară o conexiune foarte bună cu copilul tău. Este o persoană, nu este un bun al tău.
Cei mai mulți sesizează abia atunci când le lipsesc bani
Doar că atunci e cam târziu, fiindcă înseamnă că vorbim de un consum problematic, ei au nevoie de mai mulți bani ca să crească doza.
Care e primul pas? Extragerea copilului din grupul de prieteni?
Primul pas este ca părintele să-i cunoască anturajul și al doilea pas, când există o problemă legată de dependență, este ruperea legăturii cu anturajul, schimbarea numerelor de telefon, închiderea rețelelor de socializare, ruperea de anturaj, dar este absolut necesar.
Care sunt pașii următori?
Pașii următori sunt legați de tratament și de terapie, care pot să dureze uneori ani de zile. Este obligatoriu să se intre într-un program de recuperare, fiindcă deja este instalată dependența. Dependența fizică este destul de ușor de trecut, în câteva zile, într-o perioadă de câteva zile. Este însă dependența emoțională care rămâne, dar și modificările psihice care s-au instalat. Foarte mulți dintre consumatorii de droguri au și probleme psihice, se îmbolnăvesc pe fondul consumului sau au o boală psihică ce este potențată de consum. Și atunci, este o recuperare destul de grea, pentru că sunt momente în care apar manifestări mai violente ale bolii și sunt momente când apare o recădere, și atunci se decompensează și partea psihiatrică.
Citește și: