Femeia nu l-au putut vedea pe tatăl său şi a trăit această despărțire alături de mama sa. Cele două nici măcar nu au putut să se îmbrățișeze, pentru că sunt în carantină.
Disperată, femeia le-a transmis italienilor pe care îi vede plimbându-se pe sub geamul casei mamei sale, în ciuda restricțiilor impuse de guvern, că boala nu are milă nici măcar de persoanele tinerere. „Stați acasă! Stați acasă!”, a strigat femeia, care şi-a împărtăşit durerea pe care o trăiește.
„Nu aș fi vrut să fac asta niciodată, dar mi-au cerut mulți oameni să scriu, să vorbesc, să încerc să explic ce înseamnă să fii în carantină și ce înseamnă să pierzi o persoană dragă în puțin timp, să n-o mai vezi niciodată.
Îmi aplec puțin masca asta pe care am ajuns să o port mereu, pentru a o proteja pe mama, care trăiește la distanță de mine.
Suntem în carantină. Ce înseamnă asta? O prietenă de-ale mele m-a sunat și m-a întrebat ce fac toată ziua.
Știți ce fac? Mă gândesc toată ziua că sunt oameni pe afară, oameni care se strâng în baruri, mame care își duc copiii în parcuri și ele stau la cafele. Mă gândesc că există interese politice și economice care ne omoară. Mă gândesc că există persoane, bătrâni, care nu au înțeles că nu pot merge să joace cărți la bar și că trebuie să stea în casă. Mă mai gândesc că sunt tineri care nu au înțeles că tații lor, unchii, frații, sunt luați de lângă ei.
Care
este experiența mea? Este dramatică, la fel ca cea pe care o trăiesc toți.
Persoane care se rușinează și spun că < Se
întâmplă ca tatăl tău, la ora 10:00 seara, te sună și îți spune < Se
întâmplă că ambulanța ajunge și stă la telefon pentru a înțelege unde să-l ducă
pe tatăl tău. Pe care tu apoi nu-l mai vezi. Pe care tu nu-l mai poți saluta,
nu-l mai poți auzi, nu-l mai poți îmbrăca, nu-i mai poți fi aproape. Eu
sunt un operator sanitar, am lucrat mulți ani și am făcut o teză despre
însoțirea muribunzilor. Nu am putut nici măcar să-l însoțesc pe tatăl meu. A
fost luat de lângă mine și mi-a fost înapoiat sigilat. Nu am putut nici măcar
să-l vedem, pentru că eu și mama suntem în carantină. Iată
ce li se întâmplă celor care cred că acest coronavirus nu face nimic, nu
afectează tinerii. Nu este adevărat, am prieteni tineri care se luptă între
viață și moarte. Vreau
să dau acest mesaj fără să mă lungesc prea mult, dar vreau să vă spun tuturor:
Stați acasă! Stați acasă și încheiați activitățile. Dacă
statul nu are grijă de noi, să avem noi grijă. Eu
am închis și nu mai deschid, pentru că trebuie să am grijă de familia mea, de
persoane. Oameni
buni, stați acasă! Nu
aș fi vrut să fac niciodată acest video, dar acum o las pe mama să vă salute.
Vă salută de la distanță, pentru că nu mă pot apropia de ea, vreau să spun că
au murit rudele noastre și a murit tatăl meu și eu nu am putut să o îmbrățișez
pe mama, pe prietena mea, pe nimeni! Am trăit această durere singure! Singuri
ca niște câini! –
Salută, mama! –
Vă salut pe toți! Aveti grijă de voi și atât, nu am cuvinte! Nu am vrut să… A
mâncat, era bine. La 1 jumate era bine! Apoi s-a făcut albastru și nu l-am mai
văzut! La revedere, oameni buni, la revedere, vă iubesc! Așa
sfârșim toți! Vă vor lua rudele și nu le veți mai vedea! Înțelegeți că trebuie
să stați în casă!? În timp ce eu vorbesc cu voi, pe sub balconul mamei mele
sunt oameni care se plimbă! Stați acasă! Stați acasă!!!”, a spus femeia. De la izbucnirea epidemiei de coronavirus, în Italia, numărul total deceselor a depășit 460, iar cel al îmbolnăvirilor 9.100.