Comentează„Sunt modest, chiar timid, trăsătură care nu-i specifică militarilor și care nu m-a ajutat foarte mult. Totdeauna am plecat de la premisa că nu sunt cel mai bun. Sunt unii, poate mai trăiesc, care au făcut mai mult decât mine|.
La 97 de ani, domnul Leru merge la birou, la Primăria Sectorului 2, unde își are sediul și filiala Asociației Veteranilor de Război. Rezolvă cererile văduvelor sau ale foștilor camarazi, se ocupă de relații publice și de relația cu autoritățile.
Pe lângă tunurile trase de cai
„Familia mea a fost o familie de militari, bunicul a fost ostaș la poarta domnitorului Cuza timp de șapte ani. Tatăl meu a luptat în Primul Război Mondial. M-am gândit că trebuie să-i urmez”, povestește generalul Leru. „Am devenit sublocotenent de artilerie în 1943. Am luat parte cu mare, mare ardoare la luptele pe frontul de Est, apoi am plecat pe frontul de Vest. Am ajuns până la 58 km de Praga, pe 9 mai 1945. Am cerut permisie și am văzut orașul după zece zile de la terminarea războiului. Retragerea de pe front a durat mult, pentru că era o unitate de artilerie cu cai, care trăgeau tunurile. Încet, încet, câte 20 km pe zi, am ajuns la Oradea, unde am trecut pe un pod frumos aranjat pentru noi. Am fost primiți așa cum se primesc vitejii”.
„Îmi plac tinerele în uniformă militară!”
Pentru faptele de pe front, domnul Leru a primit Coroana de Fier și un concediu de 20 de zile. Pe timp de pace, a continuat să lucreze în cadrul Armatei, în Ministerul Apărării, până în 1949. Apoi a dat examen la Politehnică, la Construcții și din 1954 a lucrat 35 de ani ca inginer, „la planșetă, asta mi-a fost viața”. S-a ocupat de proiectarea a tot ce înseamnă edificii militare. A publicat și lucrări de specialitate. În 1961, a devenit colonel, iar în 1980 a fost trecut în rezervă.
oznor
Generalul Leru crede că Armata Română s-a schimbat în bine, „nu se poate compara căruța cu racheta”. „Îmi plac foarte mult tinerii de azi, pe care-i văd în uniforma militară, și în special tinerele. Înseamnă că au o educație deosebită. Faptul că au ales haina militară spune mult despre persoana respectivă”.
„Avem drepturi numai pe hârtie”
„În sectorul 2, acum zece ani, erau 17.000 de veterani. Astăzi, cu mare regret, mai sunt 1.320. Dintre care numai 115 bărbați, restul sunt văduve ale veteranilor și invalizilor de război”, spune generalul. “Ajutoarele sunt infime. Noi doar le oferim foi de drum, pe tren și metrou. Ăsta-i tot ajutorul pe care-l dăm. Ministerul Muncii a dat un ajutor de 70 de lei pentru 33 de văduve de război”.
Cum îi ajută autoritățile pe veteranii cu probleme de sănătate? „Foarte puțin. Există o Lege 44 din 1994, care prevede medicamente, tratamente, proteze gratuite. Dar aceste drepturi nu sunt respectate în realitate. Asta e, trebuie s-o spun”.
Generalul Leru n-a lipsit niciodată de la parada de 1 Decembrie. „Ce le transmit românilor de Ziua Națională? Iubiți-vă țara! Și s-ajungem s-o vedem întregită!”.