ComenteazăOvidiu Șarpe întâmpină o doamnă cu pălărie de paie: „Ce mai faceți?” Un grup de bărbați își beau cafeaua de dimineață și împart impresii. Pe firmă scrie mare: „Păpică bună”. Pe stradă trece o mașină din care duduie o melodie românească. Din cofetărie se simt timid arome de rom și vanilie și câteva doamne învârt la cozonaci. Burnt Oak, unul dintr cartierele Londrei, este o mică Românie. Conaționalii l-au botezat Burtoacă, fiindcă era grea pronunția Burnt Oak din engleză. Oricum ar fi, cartierul este un surogat al lui „acasă”.
Și primul român cu o afacere în zonă a fost Ovidiu Șarpe. Bărbatul de 72 de ani își amintește acum cu zâmbet cum a ajuns el în Marea Britanie, în urmă cu 40 de ani.
„M-am ascuns pe un vas, a fost grea călătoria și am ajuns în Anglia. Din nefericire, vaporul trebuia să plece la Freiburg, aveam doi prieteni care mă așteptau cu serviciu aranjat, dar s-a stricat radarul, a trebuit să meargă la Constanța pentru reparații și am stat 31 de zile pe vapor, cu două kile de lămâi, un kilogram de mere, unul de zahăr și un kilogram de biscuiți. Am ajuns la 36 de kile în Anglia. A trebuit să stau ascuns, știa numai un matelot de mine, care îmi lua sacii de plastic cu nevoile să le arunce peste bord”, povestește românul. Și-a revenit repede la o greutate normală, a mâncat mult și în două săptămâni era apt de muncă.
Gândul îi rămăsese la copiii de acasă. Lăsase cinci copii orfani de mamă, dar a reușit într-un an să îi aducă, cu ajutorul Amnesty International și a autorităților britanice.
În România, a lucrat ca ospătar la serviciul de protocol, iar după plecarea generalului Pacepa, viața lui s-a îngreunat. A fost trimis să lucreze în fabrică și nu s-a putut adapta. Așa că a fugit, folosindu-se de relațiile pe care și le-a creat la competițiile de catering din străinătate la care a participat și a luat premii.
„După trei săptămâni de Anglia, am găsit de lucru la un hotel, după care am fost șef de sală, după care cineva mi-a dat postul de manager la un restaurant italian, unde am stat opt ani și, când a ieșit patronul la pensie, mi-am deschis business-ul meu”, povestește Ovidiu Șarpe, românul care a fugit pe un vas în Marea Britanie. A fost managerul diverselor restaurante și apoi a deschis mai multe restaurante, împreună cu un partener italian. În 2000, drumurile lor s-au despărțit și a continuat pe cont propriu.
Burnt Oak sau Burtoacă, pentru români, e o zonă a prieteniei internaționale
„Aici cu toate că e o zonă amestecată, e puțină violență, puțin rasism, suntem ca frații, noi îi spunem Națiunile Unite din Burnt Oak. Suntem multe naționalități, însă noi preluăm controlul. În strada asta, am fost eu primul, am avut un magazin mare și l-am vândut, și acum cred că sunt pe o stradă principală 27 de magazine românești: chioșcuri, saloane, aprozare, restaurante, cofetării. Îmi pare bine, sunt mândru. Românul muncește, muncim”, face pe ghidul în „Burtoacă” românul.
În bucătăria patiseriei sale, cozonacii dorm mândri în tăvi, prăjiturile își primesc straturile de glazuri, plăcintele se lasă îndopate cu umpluturi aromate. Aromele îți spun că ești acasă. Și Ovidiu Șarpe recunoaște că angajează doar compatrioți, fiindcă sunt cei mai „reliable” (n.r., te poți baza pe ei)
Rodica Ungureanu este una dintre ei. Mâna îi merge iute la împletit cozonaci, la glazurat eclere, la aranjat tăvi. A lucrat zece ani ca patiser-cofetar în Câmpulung Moldovenesc până să se decidă să vină aici.
„Colectivul a fost foarte primitor, oamenii foarte faini și m-am simțit ca acasă. Bineînțeles că și banul m-a determinat să vin aici, nu se compară cu ce făceam acasă. Sunt din Câmpulung Moldovenesc, sunt zece ani lucrați acolo și m-am simțit ca acasă aici. Bineînțeles, dorul de casă nu ți-l poate alina nimeni, copiii acasă rămași, soțul acasă, nu a fost chiar așa de ușor. Dar colegii, atmosfera m-au făcut să trec mai ușor peste”, spune emoționată femeia.
Are deja trei ani de Anglia și așteaptă cu nerăbdare concediul de o lună în care poate veni acasă. „M-am gândit să îmi aduc familia încoace, de multe ori, dar gospodăria de acasă, treburile care ne-au făcut să… nu i-au putut desprinde pentru că nu ne-am putut împărți”, povestește femeia.
Șeful ei, Ovidiu Șarpe, îmi face turul celorlalte locuri. Mai deschide în curând o pizzerie și un centru de conferințe. Tot în zonă. „Am avut mai multe, dar acum mă restrâng, că am îmbătrânit”, spune bărbatul de 72 de ani, care nu dă însă nicio urmă de oboseală sau bătrânețe. Munca l-a ținut verde. Munca și inima bună, pe care o arată tuturor angajaților săi.
Dorul de casă… E greu de definit ce înseamnă dorul de casă pentru el, după 40 de ani de Londra. Unde mai pui că acum „Burtoacă” este acasă.