Acum trei ani, trei actori au avut o idee. Apoi actorii au întâlnit un inginer. Au construit împreună Cuibul Artiștilor. Actorii sunt cu partea artistică, inginerul are grijă de cuib.
Despre ingineri
Actorii sunt Victor Țăpeanu, Vlad Basarabescu, Frederic Negrescu. Inginerul e Ștefan Voicu. La început, au fost spectacolele din cantina Universității de Artă Teatrală și Cinematografică. Tensiunea dramatică se ridica în aburii de ciorbă. Era în 2015.
„Victor, pe atunci student la actorie, își dorea să joace mai mult. Spunea că așa au ajuns mari Toma Caragiu sau Dem Rădulescu, jucând foarte des”, povestește Ștefan. Și au jucat 300 de zile într-un an.
Când n-au mai putut da spectacole în UNATC, pentru că „prea mult bine strică”, după cum le-a transmis conducerea facultății, Victor și grupul lui de ambițioși s-au mutat două străzi mai încolo, pe Pache Protopopescu, în clădirea Facultății de Inginerie a Instalațiilor. Ștefan Voicu, care a absolvit aici, a găsit înțelegere la decanat. Cuibul a primit dreptul de a folosi gratuit sala de festivități. În schimb, studenții și cadrele didactice au acces gratuit la spectacole.
Un teatru făcut de public
La reprezentațiile de la Cuibul Artiștilor, se intră pe bază de rezervări, făcute online. Nu se taie bilete. După căderea cortinei, spectatorii sunt invitați să doneze cât cred de cuviință în două cutii de biscuiți, transformate în pușculițe. În primul an, media donațiilor a fost de 3 lei de spectator. Apoi a crescut până la 9 lei, acum media e de 13 lei. Donația recomandată e de 20 de lei.
La intrare, spectatorii sunt îndemnați să se relaxeze cu un pahar de vin. Aplicația de rezervări și vinul, oferit de un mare producător, sunt singurele sponsorizări primite de Cuib. „Dar paharele sunt cumpărate de noi. De fapt, tot ce vedeți aici, reflectoare, cuie, becuri, recuzită, e cumpărat din donațiile de la public. Suntem un teatru făcut în totalitate de spectatori”, precizează directorul executiv.
„Chimia” apare spălând pahare
Poate e paharul de vin, care te rupe de agitația unei zile de muncă. Poate e lumina semiobscură, visătoare din lobby, poate e scena, atât de apropiată de scaune. Poate sunt membrii echipei care se dau peste cap să te facă să zâmbești și să te adâncești în poveste.
Actorii sunt tineri și vor veni alții și mai tineri. „Tocmai am dat drumul la Academia de Arte Cuibul Artiștilor, unde recrutăm liceeni care doresc să devină actori”, spune Ștefan Voicu. Metoda pentru a obține „acea chimie de pe scenă” e să-i pui pe actori să facă diverse munci împreună. „După ce spală pahare împreună, două luni, altfel joacă împreună”.
Ce-și face actorul cu mâna lui decor se cheamă
Și publicul e tânăr, „vrem să crească odată cu noi”. De la 3, echipa a ajuns la 30 de membri. S-au înmulțit și proiectele. Se joacă două reprezentații pe seară. În fiecare săptămână, o piesă nouă. Spectatorii sunt centrul Cuibului. Sunt stăpânii. Totul se învârte în jurul lor.
Pentru ei, este ales și repertoriul, din dramaturgia contemporană, Yasmina Reza, Slawomir Mrozek, Mihai Ignat, Ion Băieșu. „Dragă spectatorule, vrem să te transformăm pe tine și vrem să vă transformăm pe voi în noua generație de aur de spectatori”, asta își propun tinerii artiști. La rândul lor, își propun să devină „noua generație de aur de actori”.
O generație care-și inventează zi de zi propriul drumul. Și, pe lângă asta, bate cuie și traforează decorurile, coase costumele, pune luminile, mătură scena, spală pe jos în culise. Fiecare are mai multe roluri, aici, la Cuib. „Fotograful de scenă e un puști, norocul nostru, îl întrețin părinții. Victor e și regizor și scenarist, a furat meserie jucând la TNB, scenograf e o actriță”, râde Ștefan Voicu.
Directorul executiv muncește gratis la Cuib, din pasiune, are o slujbă, în cealaltă viață a lui. Actorii împart 30 la sută din donațiile fiecărei seri. „Noi, împreună, contribuim la ceva mult mai mare: o Românie mai bună”, cred artiștii adăpostiți în Universitatea de Construcții. „Scuze, ăsta e un clișeu. Dar în situația prezentă, e ceva real”. Ceva ce se întâmplă.
Citește și: