La 11 ani, Mihnea Radu a depășit acea etapă a copilăriei care le dă coșmaruri părinților. Adică a abandonat proiectul de a deveni gunoier fruntaș. Nu-l mai fascinează mașinile sofisticate de la REBU. Nici tancurile, pe care le-a văzut în unitatea unde lucrează tatăl lui, nu-l mai impresionează. Cariera de militar nu-l atrage, pentru că nu se întrevăd războaie la orizont. Nu războaie convenționale, în orice caz.
Pe când pompierii duc lupte zi de zi. În medie, 50 de intervenții desfășoară zilnic unitățile ISU din România. Iar mașinile roșii cu semnale luminoase sunt tot ce-și poate dori un băiețel care vrea să salveze lumea.
La Detașamentul de Pompieri Morarilor, Mihnea a văzut de aproape tunurile de apă și măștile de oxigen. Și a aflat mai multe despre această meserie. „Misiunea noastră nu e doar să stingem focul. Pompierul protejează și salvează vieți. Acordăm primul ajutor. Intervenim când sunt oameni sau animale în pericol. Scoatem cai blocați în puțuri, câini de sub dărâmături. Orice viață e importantă”, i-au explicat pompierii lui Mihnea.
Proba de cărat echipamentul
Puștiul a dat mâna cu pompierii salvatori, apoi a fost sunată alarma, pentru ca micul aspirant să vadă cum se acționează în situații de urgență. Două autospeciale, una pentru stins focul, cealaltă pentru descarcerare, au ieșit din garaj, sub ochii uimiț ai lui Mihnea.
După ce a mânuit furtunurile, copilul a fost echipat cu mănuși și cască. Un pompier a propus să i se dea și mască de oxigen, dar, cu tot cu butelie, masca respectivă cântărea cât băiatul.
Nu mai vorbim despre cizme. Cizmele de pompier sunt exact ce-ți trebuie pentru trotuarele din București, doar că sunt foarte grele: au metal și pe deasupra, și pe talpă. Calci într-un cui, îl îndoi. Te calcă cineva pe bombeuri, își luxează glezna.
„La intervenție, folosim și folie aluminizantă, pentru a ne proteja. Folie din aceea pe care o folosește mama ta să-ți învelească pachețelul”, i-au spus pompierii lui Mihnea.
Răngi, topoare și alte lucrușoare
Dintr-un sertar al autospecialei, salvatorii au extras pe rând uneltele care asigură succesul unei misiuni. Un topor-târnăcop, cu o coadă neșlefuită, foarte asemănător cu o armă preistorică. „Îl folosim să spargem ziduri și acoperișuri, să ajungem repede acolo unde e focul”. Apoi ranga huligan, care deschide orice ușă, rupe, sparge și sfâșie obstacole, cu diversele ei capete. Mihnea abia o ține cu amândouă mâinile.
Pompierii au scos la paradă și tot felul de ciocănele, clești și toporiști. În anii Internetului și ai touch-screen-ului, nu s-a inventat aplicația care să înlocuiască instrumentele clasice de forță majoră. Autospeciala pentru descarcerări are fierăstrău electric, tunuri electronice și telecomenzi, într-adevăr. Dar toate astea nu valorează nimic dacă n-ai curaj să urci în nacela scării de 38 de metri.
Un pompier e puternic, altfel e chibiț, nu pompier: „Important e să fii rezistent. Să fii în stare să înfrunți gerul, să stai cu hainele ude, până îngheață și trosnesc pe tine, dacă miști mâinile. Trebuie să poți trece prin asta, ca să-i ajuți pe alții. Și cel mai important: să iubești viața”.
Salvarea matematică, dar și fizică
Singura școală pentru subofițeri de pompieri din țară se află la Boldești, Prahova. Admiterea constă în test psihologic, test sportiv și test scris la matematică. La Facultatea de Pompieri, din cadrul Academiei de Poliție, admiterea cuprinde probe eliminatorii (test psihologic, test sportiv, examinare medicală) și probe scrise, la matematică și la fizică.
Deocamdată, Mihnea e în clasa a cincea. Și are nevoie de ajutor să urce în mașina de pompieri. Sus, în cabină, copilul primește instrucțiuni de la angajații ISU. Cum să cobori în fugă, când ajungi la fața locului. Cum să împarți oxigenul, cum să comunici prin stație.
Mama lui Mihnea, de profesie traducătoare, îi așteaptă emoționată la capătul turului cu autospeciala. Ar vrea și nu ar vrea ca fiul ei să urmeze această cale grea. În ultimii trei ani, pompierii bucureșteni au pierdut trei colegi, căzuți în misiune.
„Te așteptăm înapoi, Mihnea, avem nevoie de întăriri!”, i-au transmis pompierii lui Mihnea, la plecare. În București, sunt înregimentați sub 3000 de pompieri salvatori. Asta înseamnă cam un salvator la 700 de oameni. În toată țara, avem în jur de 30.000 de pompieri. Spre comparație, cu o populație triplă față de cea a României, Franța numără 250.000 de salvatori.