- Libertatea însoţeşte de la distanţă, graţie epocii internetului, cea de-a treia expediţie ROICE în Antarctica.
- Este un proiect ambiţios, menit să găsească la Polul Sud soluţii la provocările epocii moderne.
- În urma expediţiei din 2016, românii au tras un semnal de alarmă cu privire la „poluarea cu medicamente”.
- Aici intră şi riscul de creare a rezistenţei la antibiotice, din cauza folosirii excesive.
- Este o problemă care are efecte grave asupra sănătăţii la nivel mondial şi despre care se vorbeşte puţin.
- Acum, dincolo de cercetările în domeniul medical, expediţia românească din Antarctica se concentrează pe descoperiri cu aplicabilitate în alimentaţie, construcţii şi chimie.
- Până pe 20 februarie, când va începe drumul celor trei tineri cercetători către casă, Libertatea va publica o serie de articole ilustrative despre viaţa şi cercetarea polară românească în Antarctica.
„Adesea prea grăbiţi şi prea adânciţi în problemele personale, uităm ori trecem prea uşor peste bucuriile şi împlinirile semenilor noştri, chiar dacă ele nu sunt de ici, de colea şi trec cu mult peste măruntele satisfacţii cotidiene”
Teodor Gh. Negoiţă (1947 – 2011)
Am ales să începem primul material din seria „România din Antarctica” cu un citat din cel care a ţinut vie, prin forţe proprii, explorarea polară românească postdecembristă. Ignorat de autorităţi, Teodor Negoiţă a preluat moştenirea lui Emil Racoviţă şi a predat-o unei generaţii tinere de profesionişti.
Curiozitatea românească la polii frigului îşi are rădăcinile în anul 1898, când primul biolog care a călcat în lumea sticloasă a Antarcticii a fost un român. La ora la care citiţi aceste rânduri, adică la 120 de ani de atunci, în Antarctica se află trei români doctori în biologie.
Cristi, Corina şi Iris au, fiecare, puţin peste 30 de ani. Îi uneşte determinarea de a face diferenţa în cercetarea polară.
Echipa României este găzduită de o staţie de cercetare a Coreei de Sud, ca parte a unei înţelegeri a Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Științe Biologice din București cu Institutul Coreean pentru Cercetări Polare de la Seul.
Partenerii coreeni asigură suportul logistic, cazarea, masa, accesul la baza de cercetare, asistența la deplasările din teren, asistența medicală și monitorizarea funcțiilor vitale ale echipei româneşti.
Totul este gratuit, ca parte a unui spirit de breaslă.
Deşi avem trecut, România nu are însă un Program Naţional Antarctic prin care să fie alocate fonduri speciale în acest sens, iar perspectivele înfiinţării unei staţii de cercetare proprii sunt mai departe decât Continentul Alb.
Vecinii bulgari, în schimb, au de toate. Inclusiv o capelă ortodoxă lângă baza lor pe care au înfiinţat-o în 1988.
Capela Sfântul Ivan Rilski din cadrul bazei de cercetare bulgăreşti.
Iarnă în România, vară la Polul Sud
De la Bucureşti şi până la staţia King Sejong sunt în linie dreptă 14.000 de kilometri.
Cu avionul sunt 17.000 de kilometri şi 48 de ore de drum cu tot cu escale.
Echipa României se află pe insula King George, din nord-vestul continentului.
Chiar dacă este vorba despre „periferia” Antarcticii, acolo sunt printre cele mai vitrege condiţii pentru viaţa umană şi se poate ajunge doar vara.
Iarna din România se suprapune cu vara din Antarctica care înseamnă temperaturi de 0 grade, ploaie şi ninsoare, vânt de abia te poţi ţine pe picioare şi furtuni pe nepusă masă.
Cea de-a treia expediţie a României din ultimii patru ani vine pe fondul unei descoperiri majore făcută în urma deplasării din 2016.
La ultima expediţie, cercetărorii au descoperit acolo bacterii asupra cărora antibioticele moderne nu au niciun efect.
Ce înseamnă asta? Că încet, dar sigur, devenim vulnerabili în faţa microbilor din cauza că ciclul natural al apei în natură nu are capacitatea să filtreze volumul mare de medicamentele pe care le folosim si le eliminăm ulterior din organism.
Echipa de anul acesta fundamentează studiul anterior şi se concentrează şi pe alte descoperiri cu aplicabilitate în domenii precum alimentaţia, construcţiile şi chimia. Despre toate acestea, dar şi despre cum este viaţa cercetătorilor români la Polul Sud, citiţi în ediţiile viitoare din Libertatea.
CITEŞTE ŞI:
Mama biologică a băiatului adoptat de Viorica Dăncilă: „Vreau doar să-l văd, nu să-mi zică mamă!”