Comentează-
Replica standard a guvernanților este aceea că România este plină de asistați social.
-
Libertatea prezintă astăzi un reportaj despre un caz cutremurător.
-
Șefii de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași au lefuri de 10.000 de lei pe lună. Primarul din satul Țipilești, cu 327 de locuitori, are 4.000 de lei pe lună.
-
Aceștia sunt oamenii care au abandonat doi bătrâni care toată viața lor au locuit și au muncit în satul Țipilești.
a
de Maria Andrieș
De un an și mai bine, Mihai Țiulică nu mai poate merge. Are 76 de ani. Nu vede cu ochiul drept, de câțiva ani. Nu se poate ține în cârje, se târâie de la pat la scaunul de lângă sobă, să aprindă focul.
El se ocupă de gospodărie, de un an și jumătate, de când soția lui, Veronica, și-a pierdut vederea.
Sunt din Țipilești, un sat din comuna Popricani, la 20 kilometri de Iași. Are 327 de locuitori și e ghemuit între două dealuri. Nu ajunge până acolo decât un drum de pietriș. Asfaltul pus cu fonduri SAPARD s-a topit demult, au rămas doar amintirea scandalului și dosarele penale.
Mihai și Veronica sunt căsătoriți de peste 50 de ani, din 1966. Au un băiat, care stă la Iași și care nu i-a mai căutat de un an.
Casa lor are un mic hol și o cameră de 12 metri pătrați, cu pereții afumați de la horn. Patul e cea mai importantă mobilă, ocupă mai bine de jumătate din spațiu.
„E un caz vechi, îl știe tot satul”
Mihai n-a mai ieșit afară, în curte, după ce l-a lăsat piciorul. Se uită pe geam, la grădina în care buruienile au crescut mai mari ca omul.
„Munceam odată, prășeam, puneam de toate„. Trăiesc din pensie: el are 620 de lei, a lucrat la IAS și ca zidar, iar ea are pensie de agricultor, de 500 de lei.
Bogdan Tănase, de la asociația Casa Share, le-a făcut soba și le-a tocmit o femeie, care să le facă de mâncare. „După ce s-au terminat alimentele aduse de Bogdan, femeia a plecat”.
Preotul satului, Arin Lazăr, vorbește cu vecinii, să-i ajute cu rândul. „Preot ca aista n-am avut și nici n-o să mai avem. Am vrut să-i dau un bacșiș pentru ajutor, a zis că nu-i trebuie nimic”, povestește Mihai.
„Asistență socială în comună? Știu că există. M-am intersectat cu ei la alte cazuri, dar nu în cazul ăsta„, spune preotul din Țipilești.
Sunt multe cazuri și nevoi în sat. Dar cazul familiei Țiulică i se pare părintelui cel mai greu de rezolvat. „Situația e veche, se cunoaște în sat, se știe, cred, și la primărie„.
O singură dată, își amintește Mihai, a venit pe la ei o asistentă socială, s-a uitat prin casă, a scris ceva, a plecat și n-a mai venit. Medicul de familie nu i-a vizitat niciodată.
DGASPC Iași: „Se ocupă vecinii și ONG-urile”
Am întrebat întâi Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași dacă știe despre situația celor doi bătrâni. DGASPC Iași are 158 de angajați. Salariul de bază al directorului este de 10.440 de lei lunar, al unui șef de serviciu – 8.700 de lei, al unui șef de birou – 8,300 de lei.
A răspuns purtătorul de cuvânt al Direcției, Tiberiu Bantaș.
Când a fost un angajat al DGASPC ultima oară în comuna Popricani?
Stați să vă explic. Serviciul public de asistență social este organizat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale, inclusiv la nivelul oricărei comune de pe raza județului. În județul Iași sunt 98 de UAT-uri, unități administrativ-teritoriale. Acel serviciu public de asistență socială de la nivelul comunei, prin asistenții sociali, care sunt angajați ai primăriei, au ca sarcină de serviciu să identifice toate cazurile și să se ocupe de ele.
Și dumneavoastră, de la centru, cu ce vă ocupați?
Noi îi coordonăm metodologic. Dacă sunt sesizate cazuri de copii sau de persoane adulte în dificultate, și așa mai departe, ei ne sesizează pe noi, iar noi, în măsura în care avem posibilitatea… Pe copii este o prioritate, într-adevăr…
Bătrânii nu sunt prioritate?
Sunt și ei priorități, dar numai în măsura în care ne sunt sesizate cazurile. Noi avem un singur centru din acesta pentru bătrâni, la nivelul județului. Și, în măsura în care avem locuri și posibilități, îi luăm în centrul nostru de la Mircești.
Dacă refuză să meargă la centru, îi puteți ajuta altfel? Că nu e obligatoriu să fie internați pentru a fi ajutați.
Sunt organizații nonguvernamentale care se ocupă de ei. Sunt cazuri când primarii sunt foarte implicați, comunitatea este foarte implicată, se pot rezolva problemele la fața locului. Se găsesc resurse în rândul vecinilor.
Vecinii și ONG-urile. Dar dumneavoastră, DGASPC, ce faceți mai exact acolo, la județ?
Noi avem două departamente: protecția copilului și persoane adulte în dificultate.
Și de care persoane adulte vă ocupați, dacă de cele din sate se ocupă vecinii și ONG-urile?
Ne ocupăm de persoanele adulte cu handicap.
Persoanele despre care vorbesc au handicap: ea e oarbă, el nu poate merge.
Dar există certificate de handicap emise pentru persoanele la care faceți dumneavoastră referire? O să verific în baza de date, să văd dacă sunt încadrați la handicap.
Mihai Țiulică și Veronica Țiulică, din Țipilești.
Persoanele încadrate în grad de handicap, mai ales cu deficiență de vedere, pot să fie cu AP, cu asistent personal.
Cine plătește acest asistent?
Primăria este angajator. Sau putem să-i dăm noi indemnizația, contravaloarea sumei cu care ar trebui plătit acel asistent personal, să angajeze el pe cineva, un vecin. Dar numai în măsura în care persoana cu handicap optează pentru asistent personal.
(După zece minute de căutare, n.r.) Am verificat. Nu există nimeni cu numele astea în baza noastră de date.
Primăria Popricani: „Să se ocupe familia de ei!”
Primăria Popricani cheltuiește de două ori mai mult pe salariile angajaților decât pe protecția socială. Primarul câștigă în jur de 4.000 de lei lunar, un inspector din primărie – 3.770 de lei, un șofer – 2.610 lei.
Am întrebat despre situația celor doi bătrâni și la Departamentul de asistență socială din Primăria Popricani, condus de Crina Croitoru.
Cunoașteți cazul familiei Țiulică, doi bătrâni cu handicap sever, din Țipilești?
Inspector primărie: Ei nu știu dacă au handicap sever înregistrat la comisii.
Și cum ar putea fi înregistrat? Ea nu vede, el nu merge, e paralizat.
Nu era paralizat.
Nu se poate deplasa.
Noi am încercat să-i ducem la centrul de la Bivolari, au refuzat, au fost ajutați de Casa Share, cumva. Li s-a reparat un pic casa.
Casa Share e o organizație nonguvernamentală.
Da, ceva de genul…
Dumneavoastră, protecția socială din primărie, ce ați făcut pentru ei? Nu sunt înregistrați la DGASPC Iași, nu au fost sesizați cei de acolo.
Păi, trebuia familia să se ocupe în primul rând. Eu am făcut o adresă, au un băiat care stă în Iași.
Și dacă n-aveau copii, ce se întâmpla cu ei?
Dar eu de unde știu că vorbesc cu cine vorbesc? Nu se dau relații prin telefon.
V-am spus numele, publicația, aveți numărul de telefon.
La mine nu se afișează numărul de telefon când vorbesc.
Atunci o luăm așa: sunt un cetățean contribuabil, dumneavoastră un funcționar public. Vă sesizez în legătură cu o situație. Vă întreb ce puteți face pentru acei oameni?
Veniți și luați legătura cu doamna secretar, că eu nu sunt purtător de cuvânt al primăriei, da?
Centrul de asistență medico-socială Bivolari, județul Iași, unde li s-a propus soților Țiulică să meargă, este finanțat de Consiliul Județean Iași și are 60 de locuri pentru bătrâni. Internarea se face la cerere, pe baza a 11 documente, iar beneficiarului i se reține o cotă din pensie, stabilită prin hotărâre de CJ.
Citește și: