Relaxat, acesta a început mişcarea de du-te-vino, cu scopul clar de a elibera „supapa” de presiune. Cu o mişcare fină şi precisă „din poignet” (n.r. din încheietura mâinii), urangutanul a dat startul momentelor de plăcere trupească, menite să-i mai îndulcească supărările.
Parcă nemulţumit de cum decurgea treaba, maimuţa a schimbat poziţia de „stoarcere” a fericirii. S-a ridicat şi a început mişcările de autorelaxare, cu o satisfacţie ce i se citea uşor în ochi.
Totuşi, nici această tehnică nu l-a satisfăcut pe urangutanul amator de senzaţii tari. Până la urmă, acesta s-a aşezat pe spate şi a continuat să pistoneze până la explozia eliberatoare de stres şi de griji. Nu ştim care a fost finalul, dar un lucru e sigur. Acest urangutan ştie cum să fie fericit. Singur.