- Libertatea publică azi un al patrulea episod dedicat unui fenomen național oribil: copiii care cad și mor în haznalele defectuos construite sau protejate.
- Un băiețel care nu împlinise 3 ani, născut într-o familie de romi la marginea Sibiului, a murit în 2012, înecat în fosa septică din curtea casei.
- Familia copilului împarte aceeași curte și același WC din lemn cu alte familii.
- La șapte ani de la accident, haznaua este acoperită cu o folie de celofan fixată cu pietre ca să nu o ia vântul.
de Cristina Radu și Daniel Stanciu
Gabi Baranca avea doar 2 ani și 6 luni când a murit în fosa din curtea casei de la marginea nevoiașă a Sibiului.
Părinții băiețelului locuiesc cu chirie de mai bine de 10 ani, pe strada Podului, într-o casă mică și cu acoperiș jos. Familia Baranca face parte din comunitatea de romi care și-au făcut vatră aici. “Căutați-i unde stau fustele lungi”, suntem îndrumați. Zona seamănă cu Ferentariul bucureștean.
Viață la comun, chiria, 500 de lei
Tereza și Ianoș Baranca și cei trei copii locuiesc într-o singură cameră și împart aceeași curte cu alte câteva familii care și-au construit acolo, de-a lungul timpului, cămăruțe în care dorm, gătesc și își petrec zilele libere.
Familia Baranca plătește în jur de 500 de lei lunar și face economii din câștigurile tatălui și fiului cel mic pentru a termina de construit casa pe care au ridicat-o în Târgu Mureș. Vor să se mute acolo.
Familia a rămas din tată-n fiu una de coșari, adaptându-și însă obiceiul la vremurile moderne: fac acum acoperișuri, coșuri și burlane și garantează pentru lucrările lor.
Băiatul lor Gabi nu a apucat să-și moștenească tatăl și fratele mai mare.
„Am chemat salvarea, i-a făcut resuscitare, dar copilul nu s-a mai trezit”
Era primăvară, într-o zi de miercuri, în 2012, când Gabi și-a găsit sfârșitul.
Băiețelul se juca în curte, iar mama sa era în casă, făcea mâncare. A fost nevoie de un singur moment de neatenție din partea femeii pentru ca micuțul să ajungă în zona fosei septice din partea din față a curții. Mama l-a găsit acolo, cu fața în jos, plutind în apă. Și-a dat seama că este el după geaca de fâș pe care o purta.
“Am chemat salvarea, i-a făcut resuscitare, dar copilul nu s-a mai trezit. Era mort. Atâția copii am crescut aici și nu s-a mai întâmplat accidentul ăsta”, își amintește Tereza.
„Când văd pozele cu Gabi, mi se face rău”
Curtea mare în care mai locuiesc alte patru familii este animată de copii. Trei fetițe cu cozi împletite cu panglici și un băiețel aleargă desculți prin iarbă. Se împing unul pe altul, sar de colo-colo și chicotesc. Sunt entuziasmați că niște străini au venit tocmai de la București să-i vadă și se învârt pe lângă noi. Regina, fata cea mică a Terezei, se oprește atunci când vede camera foto îndreptată spre ea, își dă părul ciufulit pe după urechi și zâmbește la obiectiv.
E plină de viață și lipsită de griji. La fel ar fi fost și Gabi acum, la cei 10 ani pe care i-ar fi avut, dacă ar mai fi trăit.
„Se juca și cu câinii, îi plăceau animalele. Mingea, jucăriile, era voios. Îl iubea pe taică-su foarte mult, plângea după el. Chiar în ziua aia când a plecat la lucru a început să plângă după el”, își amintește mama.
Mama nu suportă nici să se uite la pozele cu Gabi. Le-a dus pe toate la Târgu Mureș. „Când le văd, mi se face rău”.
Nici jucăriile lui nu le-a păstrat. Sunt toate urcate în podul casei pe care încearcă să o termine cât mai repede, ca să se mute din cămăruța în care locuiesc acum.
WC-ul din fundul curții
Înainte să moară Gabi, Tereza nu știa că fosa septică este funcțională și că nu fusese golită. Gaura era acoperită cu o simplă tablă ruginită și nu s-a gândit nicio clipă că ar putea reprezenta un pericol, pentru că cel mic nu obișnuia să se joace în zona aia.
Însă în acea zi, Gabi s-a urcat pe capacul de tablă și a alunecat. Totul s-a întâmplat prea repede ca să poată cineva reacționa. Nici nu a apucat să țipe.
Fosa este conectată la o singură casă: cea a proprietarei terenului. Este singura locuință care are baie interioară. Bătrâna proprietară nu era acasă în ziua în care a căzut Gabi.
Familia Baranca și ceilalți nu împart doar aceeași curte, ci și același WC din lemn, din fundul curții.
Oamenii nu se plâng. Stau de ani buni acolo, chiria este mică și s-au obișnuit cu condițiile. Păstrează ordinea în cămăruțele lor, iar în curte s-au înțeles să facă pe rând curățenie. Doar iarna este dificilă. E foarte frig și vântos la margine de Sibiu, spun ei.
De la tabla ruginită la celofanul prins cu pietre
În urma accidentului, autoritățile au deschis anchete, însă au concluzionat că nu e nimeni vinovat. Și nimeni nu s-a grăbit să ia măsuri.
Fosa septică este tot acolo și, în loc de o dală de beton legată cu lanț și lacăt, este acoperită cu o folie de celofan prinsă cu pietre ca să nu o ia vântul.
“Nu a venit nimeni să acopere gaura, am acoperit-o noi. Și cui să spunem să vină să facă ceva? Cine ne ascultă pe noi?”, ridică din umeri Tereza Baranca.
Tatăl ne spune că mai au puțin până termină casa de la Târgu Mureș. Puțin până când o să poată dormi fiecare în patul lui și puțin, doar puțin, până când o să aibă baie în casă și nu se vor mai ține până dimineața.
Video: George Capoeanu. Montaj: Bogdan Pîrlea
Libertatea va publica și alte cazuri dramatice, pentru că, în România, cel puțin 8 copii au murit înecați în haznale în ultimii 7 ani.
Citește și: