ComenteazăSoarele e la apus și Casa Poporului ațipește într-o liniște incredibilă. La Universitate, Gay Pride își dă ultimele acorduri pe muzică techno, iar în Piața Victoriei abia încep discursurile politice. Dar în Piața Constituției e liniște. Așa că atunci când regizorul strigă câteva indicații, ecoul se rostogolește de geamuri și răsună adânc.
Un amfiteatru cu scaune se află chiar în mijlocul satului medieval amenajat special pentru spectacol. Încep să apară unul câte unul invitații. La intrare li se dă fiecăruia o pelerină, astfel că în scurtă vreme, tot satul se umple de pelerine fluturând, în explorarea locului. „Ema Constantin evoluează în această piesă, fiica noastră, joacă în această piesă și vrem să retrăim vremurile lui Vlaicu Vodă. Faptul că se joacă în aer liber e inedit. E singurul eveniment la care participăm azi și e singurul important pentru noi”, ne spune o doamnă care s-a așezat la hanul amenajat cu o bere în față, împreună cu soțul său. O doamnă se distinge dintr-un grup de copii. „Am vrut să intru puțin în atmosferă, să fiu în altă epocă și însoțită de elevii mei să ne bucurăm de un eveniment deosebit. Decorul și costumele sunt frumoase și tot ce se întâmplă aici. Am văzut la televizor ce e dincolo, dar ne desprindem, realitatea e mult prea crudă, de aceea preferăm arta, cultura, lăsăm politica. Ar trebui să o facă cine trebuie, din păcate, nu o face cine trebuie”, explică profesoara.
Evadarea în trecutul-prezent
Nici lumea lui Vlaicu Vodă nu e ferită de jocuri de culise, de trădări, de intrigi și manipulări. Dar fiindcă acțiunea se întâmpla acum opt secole, nu mai pare așa periculos.
Toată lumea e pregătită. Publicul așezat în gradene, luminile se sting, rămân doar făcliile din punctele de observație. Dacă n-ar claxona din când în când mașinile, chiar că te-ai afla în altă epocă. Mircea este îndrăgostit de Anca, sora lui Vlaicu Vodă. Doamna Anca, mama lui Vlaicu Vodă, conduce din umbra țara și vrea să îl pună domn pe Mircea. De aici până la clevetirea unui asasinat, sunt câțiva pași. De fapt, sunt cam 180 de grade în cercul pe care l-a făcut scena de la început. Publicul este rotit, la propriu, după fiecare scenă, iar actorii se învârt în toate cotloanele satului medieval. Corul cântă live și există și destule momente de dans care să clădească atmosfera acelor timpuri.
Doamna Clara este jucată pe rând de trei actrițe Isabela Neamțu, Mihaela Trofimov, Lavinia Șandru. În această seară, rolul este al Isabelei Neamțu care reușește să creeze icoana femeii puternice și avide de putere.
Și totul se încheie cu ultima scenă care are pe fundal Casa Poporului.
„De ești om, fă-ți ochii roată peste țară și ogoare. Sabie și foc din vale, din deal sabie și foc. Ani de groază și de sânge mulți și liniște deloc. Veșnic lupta pentru lege, veșnic lupta pentru țară, veșnic lupta pentru nume, mor flăcăii noștri înainte de moșnegi și chiar de mume”, țipă din rărunchi Vlaicu Vodă, în ultimul monolog. „Rug pe care urcă neîncetat acești falși moștenitori”, și arată spre Casa Poporului. Coincidență sau nu, spectatorii au evadat. Au evadat într-un trecut tras la indigo cu prezentul. O piesă scumpă care îți arată cât te costă să nu înveți din istorie.
Piesa se mai joacă și între 22 și 26 august, pentru cei care au ratat-o în aceste zile.