„Da, este… Uite că spun „este”… Mi-este o foarte bună prietenă. Aveam și norocul într-un fel să stăm foarte aproape una de alta. Păcat. Păcat, a plecat o mare actriță, a plecat un mare om, mi-a plecat un prieten. Încă un prieten. Și cred că teatrul, deși ea nu mai juca în ultimul timp, rămâne sigur mult mai sărac. Este o generație, iar ea face parte din această generație, a marilor, marilor actori. Și e foarte greu atunci când nu te mai întâlnești cu ei, când nu-i mai vezi. Mi-e foarte greu să spun, acum câteva zile am vorbit cu ea și mi-a spus: „Nu vii? Nu vii să mă vezi?” Și n-am știut că n-am s-o mai văd decât… ce s-a imprimat, ce s-a spus, multe fotografii pe care le am cu ea, aici, în străinătate. Am jucat mult împreună. Mi-e foarte greu!”, a declarat actrița, cu ochii înlăcrimați și vocea stinsă.
Ea i-a fost alături în toată această perioadă a suferinței și lui Damian Crâșmaru, cel care a stat la căpătâiul soției sale permanent. Prietenia de o viață o îndeamnă să se gândească la cel rămas singur. „Mă gândesc la el, că viața lui, tot orizontul lui, tot ce era – era în jurul lui Carmen. Sigur, nu-i era ușor, dar stau și mă întreb ce va face acum? Eu mai joc cu el un spectacol minunat la Teatrelii, se numește „Quartet”, unde face un rol cu totul și cu totul special. Mă întreb: ce va face de-acum înainte?”, mai spune suspinând marea actriță.
Pe gânduri, în cabina de la Teatrul Național, Adela Mărculescu mărturisește că din păcate s-a pierdut o generație superbă de actori, rămânând „noi, cei care îi plângem”. „Mă-ntreb: cine ne va plânge?”, mai spune actrița de 79 de ani.
Dincolo de fardul scenei, în spatele acestuia se citește neputință, mai mult decât tristețe. După încă un oftat, actrița care dă și voce anunțurilor pe care spectatorii le aud de fiecare dată când intră în sălile TNB, mărturisește că nu vrea să fie psimistă. „Mă pregătesc să intru în scenă. E un spectacol pe care îl iubesc foarte mult, „Omul care a văzut moartea”… Când am plecat de acasă mi-am spus: poate era mai bine să nu joc. Și apoi mi-am spus „nu, e mai bine că joc”. Și oricum, înainte de a intra în scenă, când îmi fac crucea pe care mi-o fac întotdeauna, am să mă gândesc la ea. Dumnezeu s-o odihnească, a murit într-o zi mare, într-o Săptămână Luminată. Așa se spune, că cei care mor în această săptămână, Dumnezeu le iartă toate păcatele, toate greșelile. Așa să fie!”, a mai spus Adela Mărculescu, înainte de a pune piciorul încă o dată pe scena care astăzi este mai goală, fără vocea, farmecul și bucuria celei care a fost Carmen Stănescu.
CITEȘTE ȘI
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro