„Dintotdeauna mi-a plăcut să mă îmbrac mai colorat şi să respect perioada generaţiei mele. Adică o cămaşă colorată încheiată, mai degrabă decât descheiată şi cu tricou pe dedesubt. Stilul s-a creat în timp, am adăugat o vestă, o pălărie, am vreo nouă… aş purta şi baston, dar deocamdată stau bine cu picioarele. Mă bucur însă pe timp ploios când pot folosi umbrela ca baston. Funk-ul e la mijloc“, spune el râzând.

Bartie este un artist braşovean, în vârstă de 30 de ani, care alături de alţi cinci muzicieni, Cvintetul Kalella, au pus în scenă un spectacol unic pentru sărbătorile de Crăciun, având drept carte de căpătâi o culegere de colinde veche de aproape o sută de ani.

 

DSC_5969dfIcon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 10

Spectacolul, o poveste la gura sobei spusă de un bunic către nepotul lui

O poveste în versuri, un dialog între generaţii, presărat cu colinde rare şi pe nedrept pierdute sau uitate. Chitara, flautul, vioara, viola, pianul şi cajonul sunt instrumentele cu care cei şase braşoveni vin să colinde aşa cum ştiu ei cel mai bine: româneşte.

Povestea muzicală a lui Bartie a început la vârsta de 12-13 ani, când a învăţat să cânte la acordeon.

Generalul Nicolae Militaru, artizanul diversiunilor cu „teroriști” care au dus la moartea multor soldați la Revoluție. De ce i-a oferit Ion Iliescu conducerea Armatei
Recomandări
Generalul Nicolae Militaru, artizanul diversiunilor cu „teroriști” care au dus la moartea multor soldați la Revoluție. De ce i-a oferit Ion Iliescu conducerea Armatei

„M-am apucat de muzică pentru că am auzit pe cineva cântând la acordeon. Mi-a plăcut atât de tare, încât i-am spus tatălui meu că aş vrea să cânt şi eu. A doua zi, tata mi-a luat un acordeon la mâna a doua, micuţ, şi a mai şi chemat pe cineva acasă să îmi arate nişte chestii. Părinţii tot timpul m-au încurajat. De când eram mic. M-au susţinut cât au putut şi câteodată puţin peste puterile lor. Şi adolescenţa în mare parte cu asta mi-am ocupat-o. Am învăţat bazele muzicii“, povesteşte el.

A terminat Liceul forestier din Codlea şi nu l-a interesat să facă o facultate. În schimb, a făcut tot felul de meserii pornind de jos, în construcţii, la  cartoane, pe taxi, la o fermă de porci, în restaurante… A pribegit şi câţiva ani prin străinătate, în Danemarca şi Italia… Peste tot şi-a luat cu el chitara şi nicăieri nu şi-a găsit locul.

„Ca studii, am doar liceul. Sunt electrotehnist: ştiu să schimb becuri. Dacă ai un bec ars, eu îl schimb! Nu prea m-a interesat să mă duc mai departe la facultate. Am avut alte preocupări. Până să ajung în punctul acesta, imediat după ce am terminat liceul am plecat în Danemarca, unde am stat vreo doi ani şi ceva. Bine, în tot timpul cât am fost în România am încercat tot felul de joburi, ba în stânga, ba în dreapta şi un pic am lucrat cam peste tot, pentru că banii sunt necesari. Ajutam tot felul de prieteni în construcţii, amenajări interioare, unde erau locuri disponibile pentru cineva necalificat. Lucram cam trei luni înt-un loc pentru că mă plictiseam şi îmi dădeam seama că nu e locul meu acolo. Am lucrat la o firmă de cartoane, apoi taximetist, apoi la o firmă de termopane, unde am pornit de la cel mai jos punct, adică eu eram băiatul care avea permis de conducere, până am ajuns să am biroul meu de vânzări. Dar am plecat şi de acolo. Nu îmi găseam locul“, mai spune Bartie.

„Am fost cazul acela de român plecat în străinătate, care îşi ia ţeapă“

În Danemarca a ajuns pentru că l-a chemat prietenul lui cel mai bun, Ionuţ, colegul de bancă din liceu, care lucra acolo de mai bine de un an. A auzit că este un loc liber unde lucra el şi l-a chemat.

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Recomandări
Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România


::placeholdeR–>

În timpul liber, după ce îşi termina treaba la fermă, cânta. Îşi luase o chitară bass, o clapă, avea şi pian în casă… Pasiunea pentru muzică a fost tot timpul acolo. Din Danemarca a plecat apoi în Italia, unde se află toată familia lui şi unde a intrat în rândurile „românilor care iau ţeapă“.

„M-am dus în Danemarca, am lucrat într-o fermă de porci timp de doi ani şi ceva. Şi acolo am lucrat de la momentul în care nu există porcul, adică de la însămânţare, până în momentul în care îl pui pe grătar. Am fost şi tractorist şi grădinar şi ce n-am făcut pe acolo. În Danemarca mi-a plăcut foarte mult pentru că am văzut o altă mentalitate. Tânăr fiind, la 19 ani, să plec din România  unde totul mergea după principiul «Dă-i că merge şi aşa»…acolo am descoperit un alt mod de a gândi, de a te exprima, de a nu avea ochelari de cal“.

Deşi locuia într-un paradis, în Regiunea Marche („cum e harta Italiei, ca o cizmă, undeva pe la gambă, la Marea Adriatică“) şi vedea marea de pe balcon, Bartie a trecut printr-o perioadă de depresie adâncă din care l-a salvat chitara şi o piesă pe care a descoperit-o pe Youtube a unui american care cânta pe stradă.

„Dacă în Danemarca am lucrat cu porcii, în Italia am lucrat înt-un restaurant, apoi am deschis un restaurant împreună cu familia mea şi alţi doi asociaţi. Ca mai apoi să îl închidem după 6 luni de activitate pentru că am avut ceva probleme cu asociaţii. Am fost cazul acela de român plecat în străinătate care îşi ia ţeapă.  Mai sunt şi românii aceia care pleacă şi dă norocul peste ei. În cazul meu, mi-am luat ţeapă din punctul ăsta de vedere. S-au investit ceva bani, am intrat în datorii… a fost o perioadă un pic mai gri“, mai povesteşte el.

„Mă duc acasă să fac ce-mi place: muzică“

Pentru că nici în Italia nu şi-a găsit locul, în 2010, a decis să se întoarcă în ţară cu gândul să cucerească România şi să nu mai facă nimic altceva decât muzică: „Şi am zis, băi, mă duc acasă să fac ce-mi place: muzică“. S-a întors la Codlea, deşi toată familia lui este în Italia, el fiind „ultimul Constantin“, şi a început să cânte prin pub-uri, în principal coveruri “date peste cap”, adică în stilul lui, o combinaţie de jazz, funk şi reggae.

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea
Recomandări
Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

A studiat canto la Şcoala Populară de arte „Tiberiu Brediceanu“ din Braşov, a colaborat cu Casa de Cultură din Codlea şi timp de aproape doi ani a cântat alături de doi membri ai trupei Taxi, Darius Neagu (tobe) şi Csongi Kerezsi (bass) în trupa Acustica.