ComenteazăAu deschis un atelier și fac costume populare. „Înainte, țeseam că trebuia, cu asta îmbrăcam casele, cu asta plecam ca zestre. Nu era ca acuma, să stăm pe telefoane”, spune Ioana Stan, care a reînviat meșteșugul țesutului și acum îi învață pe alții.
Exista o perioadă în care magazinele de mobilă nu ofereau încă soluții la cheie, când femeile de la sate erau singurii designeri de interior acceptați și care, pe lângă treburile casnice, trebuiau să înfrumusețeze și pereții casei, să facă țesături pentru mese și să își facă și mândrele straie pentru duminici și sărbători.
Nu exista femeie fără un război de țesut în casă. Începeau să lucreze cu noaptea în cap și terminau la apusul soarelui, apoi se făleau pe ulițele satului. Acum, o mână de femei din Ștefan cel Mare încearcă să țină în viață o lume aproape dispărută.
Ioana Stan a prins acele vremuri și i-a fost drag lucrul la război. Ea a continuat să lucreze și când mall-urile se umpleau cu haine și hainele ei erau depășite. A sperat în vremuri mai bune.
„De mic copil mi-a plăcut să lucrez lângă mama mea și, cu timpul, se demodaseră toate astea, dar acuma mi-am adus aminte iară că era mai bine așa. Am lucrat tot timpul, nu am stagnat că nu s-au purtat. Și acuma, din cauză că a sosit timpul ăsta și având o nepoată la școala de dansuri populare, am deschis oleacă cuvântul, dar a fost într-un spirit de glumă, și acum s-a accentuat mai mult. Gluma a devenit fapt real”, povestește femeia care acum lucrează cot la cot cu nora ei.
Fiind pasionată de lucrul la războiul de țesut, femeia a spus la școală că ar fi bine ca cei care mai cunosc meșteșugul țesutului, să-i învețe și pe alții. Și îndemnul ei a prins.
Astfel că războiul său de țesut a ajuns acum în atelierul Asociației Meșteșuguri Argeșene, iar pe lângă el, au mai cumpărat și un război mai mic, o mașinărie la care pot să țeasă bete colorate.
Ioana Stan își amintește cu drag despre vremurile apuse, iar acum, simte că lasă în urmă ceva și asta o împlinește.
„Toate erau plănuite, toate erau cu rost făcute. Țeseam că trebuia, cu asta îmbrăcam casele, cu asta plecam ca zestre și țeseam și în timpul liber. Nu era ca acuma, să stăm pe telefoane. Stăm în război să țesem. Asta era înainte. Se făceau treburile gospodăriei, mâncarea, că trebuia mâncare, lucrul era iară cu lucrul, la timpul lui și la rostul lui. Și așa a mers viața”, povestește femeia.
Cea care a luat în serios vorbele Ioanei Stan a fost Florența Zgîia, profesoară la școala din Ștefan cel Mare.
„Am avut nevoie de costume populare și, atunci, părinții, bunicii au hotărât să reînvie această tradiție. Și am înființat un mic atelier, în care doamnele pe care le vedeți lucrează, vin și voluntari, cadre didactice, alte persoane din localitate care vor să depună efort pentru realizarea acestor costume. Am luat parte la multe dintre evenimentele la care noi am putut să promovăm tradiția și obiectele tradiționale și, cu mare drag, și astăzi am răspuns acestei invitații, întrucât considerăm că lumea satului trebuie să rămână, să dăinuie peste timp și tinerii și copiii să cunoască lucrurile acestea. Aceste îndeletniciri reprezintă o adevărată valoare în zilele noastre, pentru că prea puțini oameni le cunosc și prea puțini le practică”, spune profesoara.
Femeile venite la petrecerea câmpenească din ograda în care s-a filmat „Moromeții” povestesc cu drag despre proiectul lor oricui vrea să audă. Sunt nelipsite de la târgurile din zonă și își vând produsele și online, pe pagina lor de Facebook.
Citește și: FOTO & VIDEO | Cel puțin 30 morți și 13 răniți, după prăbușirea unui pod în Italia. Reacția MAE