ComenteazăConstantin Ticu Lăcătușu și Irina Păcurariu sunt o familie de aproape 20 de ani și amândoi au cariere de succes. Momentele în care el se afla în expediții – este primul român care a cucerit vârful Everest, în 1985 – au fost și încă sunt dificile pentru Irina.
“În acele momente nu stai. Umbli, ai treabă, rezolvi lucruri, te ocupi de copii. Nu stai să te gândești. Acum, de când comunicarea e simplă, că există telefoane prin satelit și te aștepți să comunici periodic, e mai complicat decât când știai că vine o dată la trei săptămâni un fax. Pentru că dacă trei zile, cinci zile nu poți să iei legătura, atunci începe panica aia mare, pe care nu poți s-o controlezi!”, spune Irina, care întreabă: Dar ca nevastă de miner cum crezi c-o fi?
Petra, elementul de echilibru între vertical și orizontal
În timp ce fiica cea mică e în clasa a treia, cea mare mai are doar un an de liceu. Iris Petra e în clasa a XI-a și pare să se îndrepte, după cum spune mama ei, spre o carieră creativă. “Trebuie să îi lăsăm pe ei să decidă. Noi trebuie să fim așa, ca la popice, să fim ghidajele pentru bilă. Între doi părinți pe drumuri, unul pe verticală, altul pe orizontală și mă refer la tatăl ei, care cucerește munții iar eu care încerc cumva să înțeleg ce în jur…cred că ea va fi elementul de echilibru. Poate arhitectură. Clar într-o zonă creativă va merge”, “dă din casă” Irina Păcurariu.
“Oamenii așteaptă drumuri”
La TVR, Irina Păcurariu a lansat de curând o nouă emisiune-dezbatere, Profesori de milioane, pentru realizarea căreia a petrecut câteva luni bune prin țară.
“Cu cât mergi mai mult, cu atât înțelegi că viața nu e în orașele mari, că se întâmplă lucruri despre care știm puțin, pentru că nu sunt spectaculoase, pentru că au soluții, fac bine și atunci de ce am vorbi despre ele?” – povestește ea. Un lucru e clar – în deplasările prin atâtea județe a constatat că avem nevoie de drumuri. “Poate în anul ăsta, de Centenar, să ajungă să se întâlnească Moldova cu Transilvania, Transilvania cu sudul. Deci momentan în România se așteaptă drumuri. Aș spune că asta trebuie să fie un fel de deviză”.
CITEȘTE ȘI