L-am găsit pe meșterul Nicu la treabă. Pregătea două pălării. “Ce fac eu aici este doar o operație. Le-am tras pe calapod să se usuce și abia mâine mai fac restul de operații la ele. Trebuie să lucrezi atent, ca să iesă ceva deosebit”, spune meșterul. Nici nu am început bine discuția că în atelierul lui a intrat un client, iar meșterul are un stil aparte de a-i trata.
“- Meștere, am cumpărat și eu o pălărie nouă și s-a descusut. Poți matale să mi-o repari? ( zice clientul vizibil supărat, cu pălăria în mână).
– Ooo, dacă e nouă, nu am cum să te ajut. Că înseamnă că așa e din fabrică (îi răspunde meșterul Nicu)
– Ai, dom‘le…chiar nu mă poți ajuta? Că am dat ceva bani pe ea. E nouă, ți-a spus.
– Păi dacă matale spui că e nouă, eu îți spun că nu am cum să te ajut.
– Bine, dom’le, e veche!
– Dacă e veche, atunci pot să te ajut. Las-o aici că ți-o repar și vino mâine să o iei!
– Mâine nu pot, că-s venit tocmai de la Tulcea, cu treburi în București și am auzit de matale și de aia am venit.
– Ceva pește ai adus și matale, dacă tot zici că ești de la Tulcea?
– Nu, că-s venit cu alte treburi aici.
– Hai, bine, te iert. Vino în juma’ de ora, dar când vii, să vii matale și cu 15 lei puși binișor, așa pentru treaba asta”, a încheiat meșterul discuția cu bărbatul.
Cum a plecat clientul, meșterul a început lucreze la pălăria lui și să-mi spună povestea sa . “Eu sunt născut în Gorj, într-o familie cu 11 copii și am venit la București că am vrut să duc o viață mai bună. Dar nu mi-a plăcut șmecheria cu cobilița, cum făceau oltenii care veneau la București la acea vreme”, spune meșterul Nicu.
Îi place să fie în pas cu moda
A venit în Capitală pe când avea 14 ani și a ajuns să lucreze ca ucenic într-un atelier de pălării de pe Calea Griviței. Îi plăcea meseria sa, așa cum îi place și acum, de altfel. Își amintește că prin anii 1940, între Gara de Nord și Piața Matache erau 4 prăvălii care lucrau pălării și toate aveau de lucru, la acea vreme. Chiar era mare concurența între meșterii-pălărieri. În perioada comunismului i-a fost mai greu, pentru că , spune el, nu a fost membru de partid și atunci primea mai greu materiale. “Pe timpul comuniștilor nu aveai voie să porți pălării. Cine purta pălărie era dușmanul poporului. Purtai pălărie, te dădea cu «huo!», toată lumea”, povestește Nicolae Zdârcă.
Are clienți care vin la el de ani buni. Acum, vin la atelierul lui multe femei, pentru că pălăriile au revenit în pas cu moda. “Și maneliștii, nu i-ați văzut la televizor? Și ei poartă pălării. Dar cei care dau 600 de lei pe o pălărie sunt țiganii care fac burlane, gaborii ăia. Ei vor materiale bune”, spune meșterul despre clienții care nu au rețineri să dea mulți bani pentru o pălărie bine- făcută. El are un motto după care se ghidează în meseria lui: “Cât de bun meseriaș ai fi, dacă nu ești în ton cu moda, dacă nu urmărești cum e moda, nu faci treabă!”
CITEȘTE ȘI:
EXCLUSIV/ Ultima parte a lui 2017 a fost dramatică pentru Andreea Berecleanu: “Îmi doresc să ne liniștim!”
VIDEO/Ritual aproape barbar de Anul Nou în Vaslui! Durează 48 de ore în continuu și poate deveni foarte violent
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro