2 comentariiCuprins:
Acordul care asigură jumătate din livrările de gaz rusesc spre Europa
Contractul între Gazprom și Naftogaz privind tranzitul gazelor rusești prin Ucraina expiră la sfârșitul anului 2024. Acest acord asigură în prezent peste jumătate din livrările de gaz rusesc către Europa.
Deși Moscova dorește prelungirea, Kievul a exclus această posibilitate. Totuși, toate părțile implicate au interese economice în continuarea tranzitului.
Ucraina a devenit o rută de tranzit pentru gazele naturale către Europa în anii 80, când au fost construite principalele conducte sovietice pentru a transporta gaze din zăcămintele din Siberia și Urali până la granița Ucrainei cu Europa.
Acolo, gazul intra într-un sistem de transport ramificat, spre vest în Slovacia, Ungaria și Polonia. De acolo era distribuit în alte țări europene, în primul rând Austria, Cehia, Germania și Italia.
De atunci și până la deschiderea conductei Nord Stream prin Marea Baltică până în Germania, în 2011, sistemul de transport de gaze ucrainene a rămas principalul coridor de gaze al Rusiei către Europa.
40 de miliarde de metri cubi de gaz tranzitau Ucraina înainte de război, cifra s-a redus la aproape jumătate
Înainte de război, Rusia livra 150 de miliarde de metri cubi de gaz natural în Europa anual, din care 40 de miliarde tranzitau Ucraina.
Contractul actual de tranzit a fost semnat în 2019, în primul an de președinție a lui Volodimir Zelensky, pentru o perioadă de 5 ani. Acesta obligă Gazprom să livreze o anumită cantitate de gaz prin sistemul ucrainean, indiferent de volumul total transportat.
În prezent, peste jumătate din cele 25 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc livrate anual Europei trec prin Ucraina.
Restul este transportat prin conducta TurkStream, pe sub Marea Neagră, în Turcia, de unde este transportată în țările din sud-estul Europei.
Kremlinul și-a exprimat interesul de a prelungi acordul de tranzit cu Ucraina după 2024. În iulie, vicepremierul rus Alexander Novak a anunțat public că țara va fi pregătită să continue transportul de gaze prin Ucraina după 2024, dacă Kievul va fi de acord.
Pentru Gazprom, tranzitul înseamnă venituri în valută străină. În primul an de război, exporturile de gaz rusesc către Europa au scăzut cu 62%. În 2023 a continuat să scadă, iar veniturile Gazprom au scăzut cu 27%.
Înainte de război, profitul anual al Gazprom din vânzarea de gaze prin coridorul ucrainean a depășit 10 miliarde de euro și, deși de atunci a scăzut, conform diferitelor estimări, valorează încă între 4 și 7 miliarde de euro pe an.
Încetarea tranzitului ar putea expune Gazprom la amenzi pentru nerespectarea obligațiilor contractuale față de companiile energetice europene.
15% din gazul european provine din Rusia
Pentru Europa, continuarea importurilor de gaz rusesc prin Ucraina este avantajoasă economic. În prezent, 15% din gazul european provine din Rusia, aceasta fiind al doilea furnizor după SUA.
Principalii cumpărători ai gazului rusesc livrat prin Ucraina sunt Slovacia, Austria și Ungaria.
Pentru UE, cele 15 miliarde de metri cubi anuali ar reprezenta o pierdere semnificativă.
Ucraina câștigă venituri importante din taxele de tranzit, estimate la circa 714 milioane de euro anual.
Fără tranzit, Ucraina s-ar confrunta cu dificultăți în aprovizionarea consumatorilor din zonele îndepărtate, din cauza scăderii presiunii în conducte.
Cum se rezolvă enigma geopolitică?
Experții consideră că tranzitul va continua într-o formă sau alta, posibil prin intermediari precum Azerbaidjan, Bulgaria sau Turcia. O altă variantă ar fi ca companiile europene să preia responsabilitatea tranzitului, evitând contactul direct între Kiev și Moscova.
În acest caz, comercianții europeni de gaze vor cumpăra direct gaz de la Gazprom și apoi vor supraveghea transportul acestuia prin Ucraina. Kievul va oferi servicii companiilor europene și va evita orice contact direct cu Moscova.
Din punct de vedere economic, Kievul, Moscova și Bruxelles-ul au interes în continuarea aranjamentului actual și caută o soluție viabilă la această enigma geopolitică.
În cele din urmă, dependența unor țări UE de livrările de gaze rusești permite Rusiei să influențeze luarea deciziilor cel puțin indirect în cadrul Uniunii, unde unanimitatea este atât de importantă.