Unele dintre cele mai mari neînțelegeri și tensiuni între părinți și copiii lor sunt pe tema viitorului profesional al celor din urmă și, implicit, pe alegerea instituțiilor și domenilor de studiu. Părinții au tendința și inerția de a alege și liceul sau facultatea odraslelor lor, așa cum au făcut cu grădinița sau cu școala generală. Părinții se simt îndreptățiți să continue cu deciziile în numele copiilor lor, motivând că ei știu mai bine, fiindcă au experiență de viață. Acest mod de a gândi este profund greșit, iar dacă e pus în practică, poate avea consecințe grave: copilul fără alegeri, cu un viitor impus, va deveni un adult frustrat, neîmplinit, care-și va urî jobul, posibil și viața…

Citește și:

Pentru a nu percepe munca pe care o depune ca pe o povară sau un chin, este de o importanță crucială alegerea potivită a domeniului de studiu. În trecut, părinții alegeau școlile, facultățile și domeniile de studiu ale copiilor lor făra a lua în calcul înclinațiile și predispozițiile acestora către o disciplină de studiu sau alta. Existau expresiile clișeistice “Du-te la facultatea X, că e de viitor” sau “Cu facultatea Y mori de foame”. Pe aceste considerente au urmat instituții de învățământ cu profil economic tineri care nu aveau deloc înclinație către lucrul cu cifrele, motivați fiind de ideea că vor lucra în bănci, unde, credeau ei, se află rețeta succesului profesional. Mult mai târziu au aflat cât de chinuitor poate fi să desfășori o activitate care nu te reprezintă aptitudinal.

La fel este și cu cei care sunt obligați de părinți să urmeze cursuri de artă, creație sau muzică doar pentru că aceasta este pasiunea părintelui, nicidecum înclinația naturală a copilului. “Părinții care nu au avut succes profesional sau social în viață vor ca urmașii lor să aibă succesul de care ei nu s-au bucurat și, în consecință, îi chinuie rău pe copii cu această obligație. Aceasta este principala cauză a carierelor alese greșit și a suferințelor profesionale ulterioare: părinții aleg în conformitate cu propriile dorințe și înclinații, nu conform înclinațiilor copilului”, atrage atenția psihologul.

Ce e mai important în viața profesională – banii, faima, rezultatele sau satisfacția de a face ce-ți place?

Pentru a alege corect domeniul educațional și drumul profesional al copilului/adolescentului, este nevoie ca părinții să își cunoască în detalii fine copii, iar aceștia din urmă, să se cunoască pe ei înșiși. E nevoie adolescentul știe ce îl reprezintă, ce înclinații aptitudinale are, la ce e bun și ce fel de activitate face cu plăcere. “Pentru a afla acest lucru, tânărul trebuie să studieze activitatea concretă a unor oameni cu diferite profesii. Ar fi minunat să facă vizite vocaționale, adică să se ducă la medic/ avocat/ architect/ psiholog/ preot/ artist/ sportiv etc. și să vadă în ce constă o zi profesională obișnuită din viața lor. Doar așa își va da seama dacă se vede profesând în acel domeniu cu plăcere. Doar așa va alege în cunoștință de cauză și conform propriilor preferințe. Părinții pot fi încurajatori sau descurajatori, dar măcar așa tânărul va ști ce i se potrivește, va putea să ia atitudine argumentat în fața părinților și să se pregătească pentru domeniul ales chiar înainte să ajungă la facultate. Să nu uităm că Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, era expert în limbaje de programare cu mult înainte să ajungă la Harvard, pentru că și-a urmat înclinațiile, iar acum e miliardar. Părinții lui habar nu aveau de așa ceva. Părinții pun accent mai mult pe sumele de bani câștigate, dar tânărul trebuie să știe că banii sunt doar un factor al succesului, nu singurul scop al carierei. Daca nu are înclinații naturale către activitatea profesională aleasă, aceasta va deveni un chin, iar timpul petrecut la muncă va trece urât peste el, indiferent e cât de mulți bani va câștiga. Trebuie să ne fie clar că nu există facultate sau domeniu cu care să «mori de foame», dacă ești profesionist! Se pot câștiga bani din orice fel de activitate profesională, dacă ești bun în ceea ce faci”, susține psihologul.

Părinții inteligenți ghidează copilul fără a-I impune ceva

Un părinte inteligent își cunoaște copilul. Părintele respectiv întelege că acel copil are personalitatea lui distinctă și poate face anumite sugestii cu tact și diplomație. Nu este recomandat ca părinții să impună cu titlu de obligativitate un domeniu de studiu adolescentului lor, tocmai pentru a nu determina o atitudine ostilă a tânărului față de facultatea sau profesia impusă.

psiholog Cezar Laurentiu Cioc

 
 

Urmărește-ne pe Google News