“Nu te întoarce din drum, odată ce ai plecat de acasă”, “Mergi 10 pași înapoi și scuipă tot de atâtea ori când vezi pisica neagră”, “Bate în lemn”, “Ia o piatră în gură când ajungi pentru prima oară într-un loc”, “Pune usturoi în pragul ușii pentru a alunga spiritele rele” sau “Pune busuioc sub pernă ca să visezi cu cine te măriți” – cu toții am auzit aceste expresi, iar mulți le respectă cu strictețe. Superstițiile fac parte din viața de zi cu zi a românilor, iar pe această temă se nasc dezbateri aprinse între cei care le cred și le respectă și cei care sunt sceptici și indiferenți la ele.

Ce sunt superstițiile și de unde provin

Din punct de vedere psihologic, superstițiile – unele dintre ele, extrem de bizare – sunt încadrate în Psihologia Interpretării. Ele sunt convingeri și obiceiuri populare bazate pe interpretări subiective ale evenimentelor din jur. Superstițiile au legătură cu ceea ce psihologii numesc “Gândire magică”, specifică persoanelor înclinate către ezoterism, farmece, descântece etc. Acest mod de a percepe lumea este întâlnit în special la copii, dar și la adulții care au păstrat în ei spiritul copilăriei.

Superstițiile provin din tradițiile populare străvechi. La acea vreme, oamenii nu aveau pârghii de cunoaștere științifică a lumii. Erau convinși că soarele se învârte în jurul pământului sau că eclipsa de soare e cauzată de balaurii care au mâncat astrul pentru a-i pedepsi pe ei.

Oamenii au avut dintotdeauna ceea ce psihologii numesc egocentrism, adică tendința de a se plasa în centrul lumii și convingerea că tot ce se întâmplă în realitatea din jur are legătură cu ei. Este ca în fabula în care cocoșul de curte este convins că dacă nu cântă el dimineața, soarele nu va răsări.

Superstițiile s-au transmis din gură-n gură, de-a lungul generațiilor, și au suferit tot felul de modificări în acest proces. Cei mai superstițioși tind să fie în continuare oamenii de la sate, adică aceia de la care tinerii au moștenit tendințele de interpretare populară a evenimentelor. La țară, oamenii respectă în continuare obiceiurile bătrânești legate de anumite sărbători și ritualurile legate de anotimpuri sau de anumite luni ale anului.

De asemenea, femeile tind să fie mai superstițioase decât bărbații, iar persoanele cu multe frici, vinovății sau anxietăți sunt mai superstițioase, deoarece simt că nu dețin controlul asupra vieții lor, ci forțe externe le guvernează existența.

Superstițiile vechi și psihologia modernă

Când întâmplările din jur nu par a avea vreun sens, creierul uman le atribuie unul. O tendință a minții este ca atunci când nu are informații să le pună de la ea. Așa se explică de ce oamenii acordă semnificații subiective evenimentelor obiective. Psihologia numește aceasta atribuire “Proiecție anticipativă”. Pe scurt, aceasta se referă la faptul că oamenii încearcă să umple golurile de cunoaștere din viitor cu înțelesuri standard din prezent. Este o alegere mai comodă, din punct de vedere psihologic, ca oamenii să nu se adapteze la convingerile științifice reci și lipsite de fascinație, ci să apeleze, ca în copilărie, la povești cu intrigi ascunse și ițe încâlcite; acestea îi oferă superstițiosului un rol de detectiv al izoterismului, care e permanent într-o misiune de a descoperi conexiuni neștiute de nimeni.

Ce efect au superstițiile asupra noastră

Pentru sceptici, superstițiile sunt doar niște povești bătrânești. Pentru cei mai înverșunați în a le respecta și a le urma, superstițiile au o parte pozitivă din punct de vedere psihologic, pentru că le oferă o mai bună organizare a vieții. Fără ele, ar percepe realitatea ca și cum nu ar avea coeziune, înțeles sau scop. Vidul de cunoaștere generează mai temeri, de aceea e mai liniștitor să pui de la tine semnificații personale întâmplărilor din jur și să găsești remedii populare cu care să te aperi anticipat de presupusele necazuri pe care le vei întâlni în viitor. Anxietatea cu privire la viitor generează cele mai multe convingeri superstițioase. În majoritatea cazurilor clinice, dacă anxietatea dispare, dispar și superstițiile.

Psiholog Cezar Laurențiu Cioc, specialistul Libertatea

REPORTAJ VIDEO/ Dezbrăcați de război, îmbrăcați de români. Cum sunt ajutați copiii refugiați din țara noastră

 
 

Urmărește-ne pe Google News