Violența ca diversiune? | Opinia Zilei

Va să zică, după cum recunoştea ieri un colonel, iar apoi îl confirma ministrul Igaş, Jandarmeria ştia că în spatele mulţimii – care manifesta paşnic, limitându- se la duritatea scandărilor contra Guvernului şi a preşedintelui –   duminică seara se adunase la Universitate un grup destul de restrâns de (probabil) ultraşi din galeriile de fotbal, puşi pe rele. Ce au făcut jandarmii? Nimic. Au aşteptat ca troglodiţii să arunce cu pietre şi cu petarde. Într-un târziu, i-au lăsat să se scurgă pe lângă Colţea spre Unirii, unde şi-au dat şi mai rău în petic, vandalizând chioşcuri şi magazine, distrugând mobilierul stradal, ba, să nu-ţi vină să crezi, silindu- i pe jandarmi să dea înapoi, chipurile regrupându- se. Joaca de-a hoţii şi vardiştii a durat ore în şir.
Dacă cineva îmi va spune că, în Capitală, o mână de huligani nu poate fi imediat stăpânită de o brigadă de jandarmi (nu mai spun că şi Poliţia bucureşteană, inclusiv cea comunitară, numără mii de oameni), o să-i zic că e prea concesiv cu cei plătiţi să apere ordinea publică, dar şi pe cetăţenii care protestau paşnic împotriva unei guvernări bicisnice. Dacă altcineva îmi va spune că jandarmii au lăsat deliberat derbedeii să-şi facă de cap, violenţele fiind o diversiune şi făcând parte dintr-un scenariu de compromitere a protestelor în ansamblul lor, iarăşi o să zic că în prezent nu sunt probe în acest sens, dar că o serioasă anchetă, sub supraveghere parlamentară, se impune.
Probabil că protestele vor continua, incidentul Arafat nefiind decât picătura care a făcut să se reverse paharul în care valul de nemulţumiri se tot adună an de an. Românii, excedaţi de ce li se tot întâmplă, de traiul mizer şi de lipsa de perspective viabile, refuză să mai fie ciuca bătăii de joc din partea unor guvernanţi la care incompetenţa se combină cu lăcomia clientelei sau laboratorul cu cobai pentru experienţele FMI şi ale marii finanţe în general. Din partea lui Emil Boc, ca şi a lui Traian Băsescu, nu prea mai e nimic bun de aşteptat. Timp de trei zile, când ţara a răbufnit, ambii au dispărut. Reiviţi, Boc şi-ai lui refuză convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului spre a se găsi o soluţie politică a crizei, ba, forţând nota, zoreşte o nouă varianţă a legii sănătăţii, iar dinspre Preşedinţie aflam ieri dimineaţă că urgenţa era un casting prin care preşedintele să-şi aleagă, din 279 de candidaţi, un consilier. Ţara arde, iar baba se piaptănă. Dacă mai are păr…

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro