Violonistul Ştefan Șimonca-Oprița are 17 ani, dar a cântat pe marile scene ale lumii

Studiază vioara de mic, cu bunicul lui, profesor Artemiu Şimonca-Opriţa, a studiat 5-6 ani la București, cu profesorul Mihaela Tomescu, mama celebrului violinist Alexandru Tomescu, şi cu mentorul lui, David Grimal, la Paris (Franţa) şi Saarbrücken (Germania).

În 2016, când avea 16 ani, a fost admis la Conservator în Germania, așa că, după bacalaureat, va continua pregătirea muzicală la Saarbrücken. Ar vrea să ajungă muzician desăvârșit, la fel ca mentorii lui, mai ales că muzica a ajuns la el înainte să se fi născut .

Tatăl lui Ștefan, preot, punea pe burta soției însărcinate căști cu tot felul de muzică. Și, așa cum spune adesea, și-a început copilăria muzicală înainte să se nască. Jucăriile obișnuite, tractorașul, mașinuțele de epocă, tirul au fost repede abandonate, pentru că era fascinat de instrumentele musicale. Așa a cochetat cu vioara, pianul și viola. Dar s-a îndrăgostit de vioară. Ar vrea să experimenteze și alte instumente, pentru că poate, spre maturitate, va ajunge dirijor. Până atunci, repetă, compune, susține concerte, pentru care străbate țara în lung și în lat, dar și Europa. Susține concerte oriunde este invitat.

Ideea de a se muta în Germania, unde-și va continua studiile, nu-l sperie. Spune că nu va fi departe de casă, întrucât casa lui este muzica, iar cu vioara îi aduce pe toți alături de el.

Recomandări

Dosarul 10 August 2018: reperele unui proces început cu 5 ani întârziere. Coloneii Cucoș, Cazan și Sindile sunt la câteva luni de achitare

”Nu voi fi departe de casă. Casa mea este muzica. Cu vioara îi duc pe toți acolo voi fi, oriunde în lume. Îi duc împreună cu sentimente, doruri, iubiri, emoții”, spune Ștefan.

 Muzica a ajuns la Ștefan înainte de a se naște

Ștefan ne-a povestit despre pasiunea muzicală, după un concert susținut în Capitală, la Gala ”Premiile Drepturilor Copilului”. Spune că și-a început copilăria înainte să se nască și, odată cu ea, s-a înfiripat și pasiunea pentru muzică.

”Muzica a ajuns la mine înainte de a mă fi născut, pentru că tatăl meu punea pe burta mamei căști cu tot felul de muzică și eu ascultam de atunci muzică. Copilăria mea a început înainte să mă nasc, muzica însemnând cam totul, pot să spun. Din acest punct de vedere, mă simt absolut împlinit. Tata a făcut matematică-fizică, dar dintr-o dată a simțit o chemare spre teologie. Mama este profesoară de română, dar și ea are legătură cu muzica. Ea s-a întălnit cu tata în corul Catedralei din Arad”, povestește Ștefan.

La 5 ani a intrat în regulile ”jocului” cu vioara . Pe scenă se simte ca un învingător

Când avea 5 ani, Ștefan a început să cânte la vioară și de atunci a ”intrat în regulile jocului cu vioara”.

Recomandări

Similitudini în programele de guvernare: decalogul USR – AUR

”Cu siguranță, când mă aflu pe scenă, mă simt ca un învingător, acolo mă simt cel mai bine. Este o bucurie continuă să fac parte din tot ceea ce se numește muzică. Bucuria copilăriei și adolescenței a însemnat muzica”, mai spune Ștefan.

Îi place să-și amintească de jucăriile copilăriei, chiar dacă ele l-au însoțit scurt timp.

”Am avut jucării, ca orice copil. Am avut mașini, dar îmi plăceau tractoarele, mașinile vechi din filmele lui Sergiu Nicolăescu. Apoi jucăriile s-au transformat în vioară, violă, pian”, spune Ștefan, precizând că a fost o legătură foarte strânsă între el și muzică, între el și instrumente.

Relaxarea înseamnă tot muzică. Jocul este pentru Ștefan compoziție și studiu al minții

”Îmi plăcea foarte mult să dirijez. La un moment dat, mi-am dat seama că dirijam CD-uri.  Îmi puneam muzică și începeam să dirijez. Dar mi-am dat seama că nu eu făceam acea muzică. Și, așa cum m-am bucurat de dirijat, așa am început să mă bucur de vioară, ceea ce nu era înainte. M-am bucurat foarte mult și mi-am dat seama că în jurul meu există și alte instrumente. Și așa, pe la 6-7 ani, am început cu pianul, pe la 10-11, m-am interesat de violă. Mi-a plăcut foarte mult să învăț cât mai multe instrumente, pentru că asta mă ajută foarte mult la compoziție. Îmi place foarte mult să compun. Joaca și jocul meu din timpul actual înseamnă compoziție și studiu al minții. Relaxarea mea constă tot în muzică”, povestește Ștefan.

Recomandări

Hoție la Castelul Peleș. Casa Regală și statul român, furați de rețeaua angajaților prin metoda biletelor revândute

Muzica l-a ajutat și l-a inspirit în orice situație a fost. Are prieteni adevărați, toți pasionați de muzică. Nu are cont pe Facebook, dar comunică pe WhatsApp. Tatăl lui Ștefan a deschis pentru el un canal pe Youtube și postează toate evenimentele băiatului.

Anul 2016 i-a adus una dintre cele mai frumoase prietenii, aceea cu David Grimal, violinistul cu o carieră internaţională impresionantă, care a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, în orchestre prestigioase și cu dirijori celebri.

Prietenia cu David Grimal l-a dus într-o lume pe care nu spera să o întâlnească

Ștefan povestește cum l-a întâlnit pe mentorul său, David Grimal, care are mai mult decât dublul vârstei sale și o carieră internaţională de violonist solo impresionantă, cu concerte susținute în ultimii 20 de ani pe cele mai mari scene de muzică clasică ale lumii.

”În 2016, am întâlnit un om care avea să mă transporte în locuri minunate din punct de vedere al muzicii, David Grimal. L-am întâlnit în Germania, în 2016, am cântat cu el, într-un cvintet, el vioara I, eu vioara a II-a. Ne-am înțeles de la bun început și mi-a propus să îmi continui studiile la Conservatorul Saarbrucken, unde el predă. Mulțumită lui am ajuns pe scena Filarmonicii din Paris, luna trecută. Mă bucur că l-am întâlnit. O persoană ca David Grimal te duce într-o lume pe care nu am sperat să o întâlnesc. Faptul că eu am reușit să-l întâlnesc a fost dorința lui Dumnezeu, pentru ca eu să mă bucur în continuare de muzică. Datorită lui am întâlnit oameni excepționali . Am legat familia de David Grimal, pentru că atunci când doi oameni se leagă prin muzică, fac parte spirituală și din familiile fiecăruia”, povestește Ștefan.

Ștefan a cântat pe mari scene din Anglia, Franța, Gemania, Ungaria și Cehia

Tânărul violonist român a mai fost ajutat de un alt om minunat, Mihaela Tomescu, profesor de muzică și mama celebrului violinist Alexandru Tomescu, cu care a lucrat 5-6 ani.

În 2015, când Mihaela Tomescu a organizat un concurs la Sinaia, intitulat ”Remember Enescu”, Ștefan a luat premiul 2 și o bursă SoNoRo, în Ramstein-Miesenbach, Germania, unde l-a avut ca protagonist pe David Grimal.

Ștefan a cântat pe mari scene din Anglia, Franța, Gemania, Ungaria și Cehia. Așa că s-a obișnuit cu scena. De fapt, prima dată a urcat pe scenă în 2008, când avea 7 ani și jumătate. Era cu Filarmonica din Arad și a interpretat partea a III-a din concertul de vioară de Oskar Rieding.

”M-am distrat cu adevărat și mi-am dat seama atunci că acela este locul unde aș vrea să-mi petrec viața”, mai spune Ștefan.

Știe că pentru a ajunge un mare violinist și, de ce nu, un reputat dirijor are nevoie să ”exerseze la cel mai prețios instrument, răbdarea”, pentru că, din când în când, o mai pierde și ar vrea să zboare peste timp.

Titlurile compozițiilor lui Ștefan ocupă 20 de file de caiet

Îi place compoziția pentru că vrea să fie mai înainte de toate muzician, nu doar violonist. Nu are un număr exact al compozițiilor sale, dar știe că titlurile lor se înscriu pe 20 de file de caiet.

”Multe dintre compozițiile lui sunt miniaturi pentru pian și vioară. Acum vreo cinci ani a compus o simfonie, apoi un concert de pian, a urmat unul de vioară. Lucrează la un poem simfonic bazat pe un tabloul muzical pentru fiecare personaj din ”Pădurea spânzuraților”, un roman care l-a vrăjit.

Ștefan spune că nu poate vorbi încă de un stil al lui, dar că încearcă să combine diverse stiluri, Câteodată, ascultându-i pe Serghei Rahmaninov și și Dmitri Șostakovici, Ștefan se întreabă: ”De ce să mai compui când există așa o muzică minunată. Cum să găsești o cale printre Bethoven, Enescu”. Cum să compui când există Simfonia a 3 de George Enescu sau Oedip, spune Ștefan.

”Toată muzica este o rugăciune”

”Lăcrimez când ascult Simfonia a 8-a de Gustav Mahler, mai ales finalul. Mă topește recviemul de Verdi, și cel de Mozart. Dar, încerc să descopăr și muzica minunată din alte sfere, cum ar fi jazz și rock”, povestește Ștefan.

Tânărul muzician arădean îl are ca prim model de violinist chiar pe bunicul patern, profesor Artemiu Şimonca-Opriţa, pe care îl consideră un gen de om orchestră.

Bunicul a lăsat toate lucrurile baltă acasă, concertele sale, lecțiile și soția pentru a-l însoți pe Ștefan oriunde își poate desăvârși pasiunea. Așa l-am întâlnit și la Gala”Premiile Drepturilor Copilului”. Este și un gen de impresar, dar cu inimă de bunic.

Bunicul lui Ștefan, profesorul și impresarul lui

Pasiunea pentru muzică este un dar de la Dumnezeu pentru toată familia lui Ștefan, dar el este cât toți la un loc.

Bunicul lui Ștefan povestește că și ful lui a făcut vioară, dar doar până la 12 ani, apoi a fost o vreme pasionat de matematică, petnru ca în finală să aleagă Teologia.

”Tatăl lui Ștefan a făcut vioară până la vârsta de 12 ani, însă vremurile au fost de așa natură încât l-am oprit, am spus că nu are rost să meargă pe drumul meu. Era foarte foarte matematician. Dar, dintr-o dată a spus că el merge la Teologie. Și s-a dus la Teologie. Acuma este preot”, spune Artemiu Şimonca-Opriţa.

Bunicul își amintește și cum a început Ștefan să cânte la vioară, mai întâi în joacă, apoi a descoperit cât de ușor învață să cânte, pentru că avea avea totul ca un ”dar de la Dumnezeu”.

”Ștefan a fost un copil foarte ciudat și atipic, nu era ca ceilalți copii. Nu se bătea, nu făcea prostii. Când Șefan avea 2 ani. Am avut o hernie de disc urâtă de tot. A trebuit să stau în pat trei luni fără să mă mișc. Ștefan venea în fiecare dimineață la mine și stăteam toată ziua împreună. Avea o vioară micuță și am început să ne juncăm cu vioara. Nu m-am gândit nicio clipă că peste foarte puțin timp o să descopăr în Ștefan un mic geniu, dar asta s-a întâmplat. Eu predau vioară de 40 de ani și tot patru decenii am fost în orchestră la Arad, am predat la Liceul de muzică. Un copil mic este foarte, foarte greu de educat în ceea ce înseamnă cântatul la vioară. Pe Ștefan nu a trebuit să-l învăț nimic, nici mâna stângă, nici mâna dreaptă, toate erau acolo, dar de la Dumnezeu. Apoi, am început să solfegiem așa, încetișor, să studiem. El știa tot. Și atunci m-am gândit sigur că din copilul acesta poate să iasă ceva bun”, spune bunicul lui Ștefan.

Ca să se asigure că nu este la mijloc numai dragostea de bunic, Artemiu Şimonca-Opriţa s-a sfătuit cu maestrul Ilarion Ionescu-Galați. Acesta i-a spus să lase copilul să se joace până la 5 ani și apoi să se ocupe de muzică. L-a ascultat cu greu, dar a meritat, pentru că pasiunea lui Ștefan pentru muzică nu era o întâmplare și nici orgoliu al bunicului, ci era o pasiune reală.

Artemiu Şimonca-Opriţa este fericit pentru toate succesele nepotului.

”De doi ani mergem cu el lunar în Germania. În octombrie, a fost invitat să cânte în orchestra Les Dissonances, care a fost înființată în 2004, la inițiativa lui David Grimal, ca un colectiv de artiști și  care a fost la Festivalul Enescu, A cântat în cea mai mare sală din lume, Filarmonica din Paris. Sunt, deci, niște satisfacții enorm de mari și urmează să plecăm din nou. El, de un an și jumătate, este studentul Conservatorului Saarbrucken și după ce termină bacalaureatul voi sta cu el ca să se obișnuiască puțin. Apoi vom vedea.

”Ștefan are un viitor foarte mare”, a spus David Grimal. Chiar dacă, acum nu poate să spună în ce direcție, ca solist, muzică de cameră, ca șef de orchestră. El este un violonist atipic.

Citește și:

O nouă descoperire privind mormântul lui Isus. Ce au anunțat oamenii de știință

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro