Virusul care ucide peste 1.800 de românce în fiecare an

E blândeţe în ochii, vocea şi felul de a trece prin lume al Mihaelei Sandu. Atâta blândeţe că probabil nu ai bănui niciodată prin ce-a trecut, dacă ai vorbi cu ea doar despre vreme, ştirile zilei sau educaţie în România. Expertă în advocacy şi lobby, lucrează cu mai multe ONG-uri. Visează la o zi în care tot mai mulți copii din România să se bucure de opţiuni de viaţă prin educaţie de calitate. 

Acum 14 ani însă, toate visele ei au îngheţat o vreme, cât aştepta ca otrava din chimioterapie să-i scape corpul de tumoare. În clipele acelea, două temeri mari au luat locul viselor: că-şi va pierde viaţa şi că, şi dacă ar supravieţui, nu va putea avea niciodată un copil. Avea 25 de ani. 

La Mihaela, diagnosticul de cancer de col uterin venise după un control ginecologic de rutină. Au urmat o conizaţie – o intervenţie chirurgicală prin care este extirpată o porţiune din col, apoi multiple şedinţe de chimioterapie şi radioterapie. „Am avut marele noroc ca la vremea respectivă să le pot face în afara ţării, la Viena. Acolo mi s-a spus că ar fi foarte bine pentru mine să încerc să fac un copil pentru că ar fi cumva… ultima şansă”.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Cea mai grea alegere pe care o poate face o femeie

În 2009, la 27 de ani, după mai multe încercări şi tratamente de fertilitate, Mihaela a reuşit să rămână însărcinată. Visa din nou. La 13 săptămâni de sarcină, la ecografia unde auzea bătăile inimii copilului, a primit rezultatele altei analize. Cancerul recidivase. 

A vrut să plece din nou la Viena, să ceară şi opinia medicilor austrieci, dar era prea periculos să zboare. Austriecii i-au spus să aibă încredere în medicii români. După o săptămână în care s-a simţit paralizată în faţa celei mai grele decizii pe care a luat-o până astăzi, a renunţat până la urmă la sarcină ca să-şi salveze viaţa. A avut complicaţii la primul chiuretaj şi medicii au trebuit să intervină din nou. Abia după ambele operaţii, a reînceput tratamentele cu chimioterapie şi radioterapie şi, mulţumită lor, boala a intrat în remisie. 

„Sunt un om norocos”. Și plânge

În 2013, Mihaela a reuşit din nou să rămână însărcinată. A fost o sarcină cu complicaţii şi o naştere prematură – cum se întâmplă des la supravieţuitoarele cancerului cervical. Dar acum Mihaela are un fiu de opt ani. „Îmi fac controale la şase luni. Ar trebui să merg la un an, dar prefer la şase luni”.

Recomandări

Cu banii la vedere. PSD a cheltuit 90% din suma totală pusă la bătaie de candidații la Președinție în prima săptămână de campanie

„Cred, totuşi, că sunt un caz fericit, chiar dacă am trecut de două ori prin această experienţă. Sunt un om norocos”, povesteşte Mihaela, în vreme ce lacrimile o trădează iar. 

„Nu voiam să plâng azi. Dar este prima dată când spun povestea. Am încercat să o pun într-un colţ, să o dau la o parte, să nu mă mai gândesc la asta”. Şi-a făcut curajul să vorbească de lupta ei pentru prima dată, fiindcă are o prietenă care trece acum printr-o experienţă asemănătoare, a explicat ea pentru Libertatea.

Nu se consideră neapărat puternică. „Poate, dar atunci nici nu mă gândeam că e vorba de putere. Nu ai alternativă: ştii că trebuie să treci prin asta, să mergi înainte”.

În România mor de patru ori mai multe femei decât în Europa din cauza cancerului de col uterin

Când spune că e un om norocos, Mihaela are parţial dreptate. Mai mult de jumătate din femeile din România sunt diagnosticate târziu, pentru că nu ajung la timp la ginecolog sau la investigaţii de rutină. 

La 17 noiembrie, Europa a marcat un an de când Comisia Europeană şi-a asumat ca obiectiv eliminarea cancerelor provocate de virusul HPV în statele membre UE. Comisia a definit în cifre concrete acest obiectiv. „90-70-90 şi cât mai mulţi băieţi” – rezumă Ana Măiţă, activistă şi preşedintă a ONG-ului „Mame pentru mame”. 

Recomandări

Infractori prinși cu ajutorul inteligenței artificiale. Profesor dr. Vlad Niculescu Dincă: Trebuie să înțelegem aceste „unelte”, altfel există un risc real să fim toți tratați ca suspecți | Interviu

Există țări care au eradicat cancerul de col uterin

Mai exact, pentru a eradica aceste cancere, o ţară ar trebui să se asigure ca:

• 90% din fete să fie vaccinate împotriva HPV (Human Papiloma Virus) până la împlinirea vârstei de 15 ani;
• 70% din femeile adulte să beneficieze de servicii de screening cu un test performant, de două ori, în intervalul 35-45 de ani;
• 90% din femeile depistate cu un test pozitiv să aibă acces la tratamentul leziunilor precanceroase şi al celor maligne;
• un număr cât mai mare de băieţi să aibă acces la programul de vaccinare.

Sunt ţări care au demonstrat că pot face acest lucru şi au eliminat cancerul de col uterin din rândul populaţiei de femei. Este un obiectiv care îţi taie respiraţia: să elimini un cancer ucigaş, un cancer tăcut, despre care, din păcate, nu afli decât când este de multe ori prea târziu.

Ana Măiţă:

Măiţă a organizat o masă rotundă de Ziua Internațională de Acțiune pentru eliminarea cancerului de col uterin, în care a invitat femei ca Mihaela Sandu să-şi spună povestea.

Cu o rată a mortalităţii de patru ori mai mare decât media europeană, România e încă departe de toate aceste ţinte. Suntem statul UE cu cea mai mare incidenţă şi cea mai mare mortalitate a cancerului de col uterin. 

Eşecul vaccinării anti-HPV a costat mii de vieţi de femei tinere în România

99% din cancerele de col uterin sunt provocate de virusul HPV şi pot fi prevenite cu ajutorul vaccinării. Însă programul de vaccinare anti-HPV în România a fost când inexistent, când plin de sincope care au costat mii de vieţi. 

Prima dată, România a pornit vaccinarea anti-HPV în 2008, simultan cu primele ţări din Europa. Însă în primul an, campania naţională  a fost un eşec total, pe fondul unei comunicări foarte slabe din partea autorităţilor, unor multiple dezinformări şi zvonuri antivaccin, consolidate prin circularea repetată, în principal în mediul online.  

Miturile antivaccin

Unul dintre mituri a fosta acela că serul ar face fetele să-şi înceapă mai repede viaţa sexuală. 

La sfârşitul primului an de vaccinare anti-HPV, pe fondul neîncrederii părinţilor, doar 2% din fetele din grupa de vârstă erau vaccinate, aproximativ 2.500 de persoane. În ianuarie 2009, programul a fost sistat. 

A fost reluat patru ani mai târziu, dar mai mult pe hârtie: părinţii puteau face cerere la medicul de familie pentru ca fetele lor să fie imunizate. 

Dar campania de vaccinare a fost finanţată şi reluată corespunzător abia din 2020, când au început să fie vaccinate adolescente pentru care se ceruse vaccin cu trei-patru ani înainte. 

Trecuseră 12 ani și pierdusem mii de vieți, într-o stranie repetiție generală pentru un nou ciclu al refuzului științei.

Citește și mărturiile care arată cum politicile de sănătate, deseori abstracte şi făcute din pix, pot face diferenţa între viaţă şi moarte pentru fetele şi femeile din România. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro