Virusul va rămâne „pentru totdeauna” printre noi. Șase experți spun cum ar trebui să arate strategia de luptă pe termen lung a omenirii

SARS-CoV-2, spun cei șase experți în epidemiologie și sănătate publică care semnează în Foreign Affairs, nu poate fi eradicat, în condițiile în care se află deja în organismul a zeci de specii diferite de animale.

Apoi, deși unii specialiști mai speră acest lucru, imunitatea globală este imposibil de atins. Multe țări nu au pur și simplu suficiente vaccinuri, iar în cazul țărilor care le au, există destui oameni care le refuză.

Drept rezultat, lumea nu va putea atinge momentul în care suficienți oameni vor fi imuni pentru a stopa virusul, înainte de apariția unor noi variante, mai periculoase decât cele actuale. Aceste variante, avertizează experții, ar putea readuce întreaga omenire la momentul zero. Un 2020 cu repetiție.

De altfel, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat joi că un nou val pandemic este posibil în această toamnă inclusiv în țările care se află deja într-un stadiu avansat al campaniei de vaccinare.

Care ar fi scenariul atunci? În loc să dispară, virusul s-ar putea transmite pe glob, în următorii ani. Unele dintre țările care au reușit să îl controleze în 2020 sunt acum în mod special vulnerabile. Taiwan sau Vietnam a avut puține infectări și decese, dar situația s-a înrăutățit în luna mai, când, în lipsa vaccinurilor, bilanțurile au crescut.

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Concluzia este că virusul nu va dispărea. Întrebarea este: ce vor trebui să facă oamenii pentru a coexista cu el?

În 1970, când variola făcea ravagii în Africa și India, epidemiologul William Foege, care lucra într-un spital din Nigeria, a înțeles că numărul mic de vaccinuri alocate nu ar fi putut fi suficient.

El a pus astfel bazele unei strategii de imunizare care nu se concentra pe voluntari sau pe persoanele cu influență, ci pe cele care riscau cel mai mult să se îmbolnăvească. Până la sfârșitul deceniului, strategia, numită mai târziu „vaccinare inelară”, a dus la eradicarea variolei.

O versiune pentru secolul 21 a acestei strategii ne-ar putea ajuta să scăpăm de COVID, spune experții.

În acest caz, epidemiologii au totuși și uneltele pentru a ne permite să ne întoarcem la o stare de relativă normalitate, pentru a trăi astfel cu virusul, așa cum trăim cu alte boli, precum gripa sau pojarul.

SUA, care au o rezervă uriașă de vaccinuri, se află în poziția de a conduce acest efort, folosind o versiune modernă a strategiei utilizate pentru controlarea variolei.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

În acest timp, guvernele ar trebui să folosească noile tehnologii pentru a identifica și a controla mai bine focarele. Asta ar putea însemna inclusiv sporirea eforturilor de secvențiere genetică, pentru ca și cercetătorii să determine rapid variantele, locul în care sunt dominante și care sunt vaccinurile care funcționează cel mai bine.

Cu cât mai încet se vor întâmpla aceste lucruri, cu atât mai mare va fi riscul răspândirii bolii și apariției unor noi variante.

Dar nu e suficient, spun experții în analiza lor.

Sistemul internațional de răspuns la pandemii trebuie, de asemenea, să fie reparat. Criza actuală a arătat în mod clar că acest sistem este subfinanțat, lent și vulnerabil la interferențe politice.

Într-un moment în care naționalismul se află în plină ascensiune, țările au nevoie să colaboreze pentru a reforma instituțiile responsabile cu sănătatea publică globală, care vor fi responsabile pentru continuarea luptei pe termen lung cu COVID.

Pandemia, mai spun experții, este și un efect al gândirii magice, iraționale. La începutul lui 2020, mulți experți au negat că epidemia din Wuhan s-ar putea extinde în întreaga lume.

Pe măsură ce pandemia a avansat totuși, autoritățile și-au închipuit că ar putea să oprească virusul cu controale la graniță. Sau că transmiterea s-ar putea opri odată cu venirea verii.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

Pe măsură ce bilanțul deceselor a crescut, mulți lideri au rămas totuși într-o stare de negare. Ignorând comunitatea științifică, ei nu au încurajat măsurile de prevenție – purtarea măștii sau distanțarea socială.

Acum, guvernele trebuie să accepte un alt adevăr neplăcut, și anume că o criză despre care mulți au crezut că va fi de scurtă durată se va transforma într-o luptă lentă împotriva unui virus foarte rezistent.

Un răspuns internațional inept

Pentru a înțelege ce ar trebui să facem, ar trebui să înțelegem cum am ajuns aici, lucru pe care încearcă să îl facă experții în analiza lor.

Pandemia a lovit într-un moment geopolitic nepotrivit. Naționalismul și populismul în plină ascensiune au îngreunat un răspuns comun la criza declanșată de virusul apărut în Wuhan.

Lideri precum Jair Bolsonaro, din Brazilia, Xi Jinping, din China, Narendra Modi, din India, Vladimir Putin, din Rusia, Recep Erdogan, în Turcia, Donald Trump, în SUA și Boris Johnson, din Marea Britanie, au afișat o combinație de insecuritate politică și parohialism, care i-a făcut să minimalizeze gravitatea crizei, să ignore știința, cel puțin într-o primă fază, sau să respingă cooperarea internațională.

Cele două țări care se luptă acum pentru leadershipul global, China și SUA, sunt principalele vinovate de transformarea focarului într-o pandemie care a afectat întreaga lume, scriu specialiștii.

De partea cealaltă, SUA au ignorat într-o primă fază avertismentele oamenilor de știință și au negat gravitatea situației.

Administrația Trump a blocat unele zboruri din China, dar nu pe toate, s-a mișcat cu greu pentru a aproviziona țara cu teste și echipamente de protecție, a lăsat statele să intre în competiție pentru resurse vitale.

Pentru ca lucrurile să fie mai complicate, unii politicieni au ales să facă din purtarea măștii o chestiune de identitate politică.

Unele state din Asia, care au trecut deja prin epidemii precum cea de SARS, s-au mișcat mai bine, inclusiv pentru că au înțeles necesitatea unor măsuri de prevenție și a purtării măștilor.

Dar la nivel internațional, scrie Foreign Affairs, răspunsul a fost mai degrabă „inept”, în special raportat la alte crize sanitare.

În cazul variolei și al poliomielitei, spre exemplu, guvernele și instituțiile internaționale au colaborat pentru a dezvolta strategii, iar echipe internaționale au lucrat acolo unde era nevoie de ele.

În cazul COVID, politica a subminat sănătatea publică la un nivel pe care nimeni nu îl credea posibil. Trump i-a redus la tăcere pe experții care ar fi trebuit să coordoneze răspunsul global la pandemie și a retras țara din Organizația Mondială a Sănătății.

Încurajați, alți lideri au urmat exemplul, adoptând măsuri care au dus la creșterea bilanțului de COVID.

Dezvoltarea vaccinului a fost una dintre poveștile de succes ale pandemiei, în care companiile farmaceutice au colaborat cu guvernele pentru a scoate un ser eficient cât mai curând pe piață.

Dar distribuția vaccinurilor nu a mai avut același succes. SUA, UE și alte puteri globale au contractat un număr mare de doze, mai multe decât ar fi avut nevoie, de la fiecare producător.

În absența unei coordonări globale, guvernele au încheiat contracte bilaterale, astfel că unele țări au primit vaccinuri mai puțin eficiente sau netestate.

Spre exemplu, China a exportat mai bine de 200 de milioane de doze – mai mult decât orice altă țară -, deși despre vaccinurile sale nu există suficiente studii transparente care să le dovedească eficiența.

De fapt, informații din țări precum Chile sau Seychelles chiar au ridicat semne de întrebare cu privire la eficiența lor.

În acest timp, valul de COVID devastator din India a dus la sistarea exporturilor de doze care erau așteptate de țări precum Bhutan, Kenya, Nepal sau Rwanda.

Rezultatul a fost evident. Într-un moment în care europenii și americanii își ridică restricțiile și se pregătesc de vacanța de vară, țări din Asia, America de Sud sau Africa se confruntă cu creșteri ale numărului de cazuri sau se pregătesc pentru un nou val pandemic.

Un punct de cotitură

La un an și jumătate de la debutul pandemiei, scriu experții în Foreign Affairs, a devenit clar că această cursă pentru controlarea virusului este în același timp un sprint și un maraton. Da, trebuie vaccinați cât mai mulți oameni, cât mai repede posibil, pentru a încetini transmiterea.

Dar dacă fiecare om de pe planetă ar fi vaccinat mâine, virusul ar exista încă în organismul multor animale – maimuțe, pisici, căprioare.

În Danemarca, mai bine de 200 de oameni au contactat COVID de la nurci.

Ideea imunității de grup pare să fi dispărut și ea. Acum doar un an, unii experți considerau că virusul ar trebui lăsat liber, pentru ca țările să atingă această imunitate de grup cât mai repede.

Suedia a urmat o astfel de strategie și, în mod predictibil, a înregistrat o rată de infectare dramatic mai mare decât cea din țările vecine – Danemarca, Finlanda sau Norvegia, în vreme ce a avut probleme economice aproape similare.

Strategia a fost abandonată doar după ce mulți oameni au murit.

Recent, epidemiologii au început să dezbată pe tema procentului necesar de vaccinați pentru atingerea acestei imunități de grup. Dar acum a devenit clar că lumea nu poate aștepta imunitatea de grup pentru a controla pandemia.

Pe de o parte, vaccinarea decurge foarte încet. Producția nu este suficientă, iar un curent semnificativ de mare de scepticism reduce de la un punct și cererea.

Pe de altă parte, au apărut tot mai multe variante noi ale virusului, care amenință progresul înregistrat în domeniul diagnosticării și al imunizării.

Deocamdată, principalele vaccinuri folosite în SUA și UE au arătat că sunt eficiente împotriva variantelor existente. Dar două dintre aceste variante – cele identificate inițial în Africa de Sud și India – s-au arătat ceva mai rezistente în fața altor vaccinuri sau a tratamentelor.

Fiecare nouă variantă, mai transmisibilă și mai rezistentă, ar putea avea nevoie de noi rapeluri sau chiar de noi vaccinuri, complicând și mai mult sarcina uriașă de a vaccina miliarde de oameni în sute de țări.

Rolul SUA

Ce se poate face? SUA, scriu experții, se află în cea mai bună poziție de a ajuta lupta împotriva COVID. Pentru a face acest lucru, țara trebuie să își recapete reputația de lider în politicile de sănătate publică globală.

Într-un moment de resurgență a naționalismului, acasă și peste hotare, America trebuie să lase în urmă diviziunile și să coopteze întreaga lume în ceea ce ar putea fi cel mai mare experiment de cooperare în domeniul sănătății globale din istorie.

În primul rând, scriu experții, SUA trebuie să reducă constant, până la zero, numărul de noi cazuri de acasă.

Folosind această vaccinare rapidă și țintită, epidemiologii au putut să prevină noi lanțuri de transmitere și astfel să controleze boala, un lucru pe care vaccinarea în masă, oarbă, nu l-ar fi făcut așa de rapid.

Dacă SUA vor rezolva acest puzzle al controlării focarelor de COVID acasă și se vor proteja de noile variante apărute în străinătate, vor avea un tipar pe care îl vor putea folosi peste hotare.

În acest sens, SUA ar trebui să susțină nu doar sporirea producției de vaccinuri, dar și distribuirea lor în alte țări, până când serurile vor ajunge în brațele oamenilor, și să facă acest lucru repede, până la apariția unor supervariante ale virusului.

Primul pas pare să fi fost anunțat chiar miercuri de președintele Joe Biden. Acesta a spus că SUA au cumpărat 500 de milioane de doze de Pfizer pe care le vor dona altor țări în următorii doi ani.

În paralel, SUA trebuie să își construiască un sistem robust de supraveghere și control al pandemiei. Și asta pentru că, în ciuda succesului vaccinării, peste 100 de milioane de americani nu au fost încă imunizați. Mulți dintre ei vor refuza probabil, ceea ce înseamnă că vor rămâne susceptibili la infectare.

Apoi, statele bogate ar trebui să investească în viitoarea generație de vaccinuri, eventual mai ieftine, care nu necesită refrigerare și care pot fi administrate într-o singură doză de personal necalificat.

Regândirea unui întreg sistem

Exemplul SUA nu va fi însă suficient. Întregul cadru global de răspuns la pandemii trebuie reformat, scriu experții.

Dincolo de toate dezbaterile, o simplă concluzie rămâne valabilă: ceea ce a început ca un focar de infecție cu un nou coronavirus ar fi putut fi controlat, chiar și în momentul în care se transformase într-o epidemie de dimensiuni moderate.

O comisie independentă condusă de doi foști șefi de stat – Ellen Johnson Sirleaf din Liberia și Helen Clark din Noua Zeelandă, a oferit în luna mai câteva sugestii în acest sens.

Acest consiliu ar putea susține sau chiar coordona un OMS cu mai multe resurse, autonomie și autoritate.

Rapiditatea este cea mai importantă în cazul crizelor de sănătate globală. Cu cât mai repede este descoperit un focar, cu atât mai mari sunt șansele de a-l stopa.

Chiar dacă un patogen scapă peste granițele unei țări, există încă timp pentru a-l controla la nivel regional. Guvernele ar trebui să încurajeze folosirea la comun a datelor despre noile boli.

Scopul final ar fi o rețea globală de informații pe teme de sănătate care ar aduce împreună oameni de știință ce ar putea colecta, analiza și distribui datele necesare pentru dezvoltarea de teste pentru diagnostice, de medicamente sau vaccinuri și de a lua deciziile cele mai bune pentru distribuirea acestor vaccinuri.

Dincolo de egoism și naționalism

COVID nu este deocamdată cea mai mortală pandemie din istorie, dar nu ar trebui să tentăm soarta, scriu experții.

Ultimul an și jumătate a dovedit că globalizarea, transportul aerian și apropierea oamenilor de habitatul animalelor pot face omenirea mai vulnerabilă la infecții.

Pentru a ne menține stilul de viață, este necesar să facem schimbări ale felului în care interacționăm cu lumea naturală, în care acționăm pentru prevenția altor crize și răspundem la crizele sanitare globale.

Mare parte a planetei este încă în doliu pentru pierderile de vieți omenești. Peste 3,5 milioane de oameni au murit. Mulți alții suferă încă de pe urma bolii. Iar costul financiar al pandemiei a fost estimat la 20 de trilioane de dolari. Cei mai mulți oameni de pe planetă au fost afectați, într-un fel sau altul, de această criză.

Psihiatra Elisabeth Kübler-Ross a enunțat cele cinci etape ale durerii: negarea, furia, negocierea, depresia și acceptarea. Apoi, scriitorul David Kessle a adăugat încă o etapă, posibil crucială: găsirea sensului.

Din devastarea produsă de COVID, omenirea trebuie să colaboreze pentru a găsi un sens și pentru a construi un sistem rezilient, cu scopul de a reduce efectele actualei pandemii și de a preveni o altă pandemie. Realizarea acestui lucru ar putea fi cea mai importantă provocare a vieții noastre, concluzionează experții în Foreign Affairs.

Urmărește-ne pe Google News