ComenteazăNu e greu de banuit ce l-a impins pe Paul Weitz – care debutase ca scenarist la excelentul “Furnicutze”, ecranizase (foarte bine) romanul lui Nick Hornby “Totul despre baieti” si regizase o satira a corporatiilor in putin mai putinul “Sef, si putin mai mult” – sa atace Visul American: potentialul exploziv al povestii. “Vise americane” (ultimul titlu al filmografiei sale, inca subtirele) e (tot) o satira, de asta-data a showurilor de televiziune – care, daca ar fi fost facuta de marele Altman sau de P.T. Anderson, ar fi fost, probabil, chiar detonanta. Asa, trebuie sa suportam un filmulet pe care scrie, de-a curmezisul, “American Independent” si care, cand vine vorba de muscaturi, e la fel de feroce ca dintii unui caine dintr-un desen animat… De fapt, mai putin.
“Vise americane” are acelasi titlu cu emisiunea tv pe care o satirizeaza – “American Dreams”.
In el/ea isi dau intalnire producatorul si animatorul showului (Hugh Grant, cam obosit), o aspiranta la glorie din Ohio (Mandy Moore), al carei iubit este un veteran de razboi (Chris Klein), un rapper evreu ortodox (Adam Busch), un arab pripasit in SUA (Sam Golzari), pe care tovarasii sai teroristi il incing cu brau de explozibil pentru a se arunca in aer cu invitatul special al showului – si, deci, presedintele Statelor, Staton (Dennis Quaid), care accepta sa apara in emisiune la sugestiile sefului sau de staff (Willem Dafoe), care arata ca vicepresedintele Cheney cu buze groase si mai slab. (Staton arata chiar ca Bush!) Cat de amuzante sunt aceste personaje? Aaa, nu prea.
Filmul se vrea o comedie, dar este mai mult – cum spuneam – o satira care, neavand destui dinti (cum, iarasi, spuneam), baga bazuka in tot ce are mai drag poporul american: televiziunea, showurile sale populare si visele sale gata-implinite. Caci “Visul American” nu e atit al lor, al americanilor; acolo a devenit deja realitate. Este mai mult al strainilor sau luzarilor care viseaza la America – si uneori, pentru ca nu o pot atinge, ajung s-o urasca. Visul American se transforma in “Cosmar cu aer conditionat” – dar pe asta trebuie sa fii Henry Miller ca sa-l descrii…
Alex Leo Serban – critic de film