ComenteazăScriitorul ceh Franz Kafka nu era străin de visul american.
În primul său roman, Amerika, un adolescent din Europa ajunge în Statele Unite și este primit, în portul din New York, de un străin bogat – unchiul său, care se dovedește a fi chiar senator. Prin urmare, căpitanul vaporului cu care a călătorit tânărul îl felicită pentru noul drum american: ”O carieră strălucitoare te așteaptă”.
Kafka, notează editorialistul Financial Times, se amuza de fapt pe seama visului american al europenilor, vis care îi infectase propria familie. Vărul său, Otto, care emigrase în SUA când nici măcar nu vorbea limba engleză, ajunsese bine, patron al unei companii cu spectaculosul nume Kafka Export Company.
”Ca numeroși europeni, și eu am crescut visând la America”, mărturisește Simon Kuper. ”Moartea lentă a acestui vis a alterat imaginația europenilor”, spune el.
Pentru editorialistul Financial Times, prima întâlnire cu Statele Unite, în copilărie, în anii 1980, în însoritul Palo Alto, pe atunci un oraș universitar, este una plină de simbolism.
”Un salariu de profesor ne ajungea pentru o casă mare pe un bulevard umbrit de copaci”, își amintește el.
Într-o dimineață, la scurt timp după ce am ajuns, am văzut o casă uriașă în timp ce era mutată de un camion, spre altă adresă. Asta, m-am gândit atunci, este America: dacă ceva în viața ta este imperfect, atunci îl corectezi.
Simon Kuper, editorialist Financial Times:
Și nu doar europenii visau la America, ci mai toată lumea.
Scritorul PJ ORourke își amintește cum în 1984 a ajuns la un punct de pază din Liban, unde un tânăr recrut al organizației Hezbollah, cu arma în mână, i-a ținut o predică, cu țipete, despre America, Marele Satan.
Dar când a încetat cu urletele, tânărul i-a împărtășit lui ORourke și planul său de viață: să studieze medicina dentară în Dearborn, Michigan.
America a rămas la fel de atrăgătoare în anii 90.
”În 1993 m-am întors în SUA și m-am întâlnit cu un britanic care vorbea cu un accent din zona muncitorească a Londrei. Găsise fericirea în Boston, un oraș unde nimeni nu avea de gând să îl identifice în funcție de clasa socială”, scrie Kuper.
Pe atunci, concluzia era una evidentă. ”SUA era un loc unde europenii se puteau reinventa”, spune editorialistul.
Între timp, căsătorit cu o femeie din Statele Unite, deci cu un motiv în plus să se apropie de această țară, jurnalistul Financial Times mărturisește că dorința lui de a locui în America și-a pierdut intensitatea. Viața americană, spune el, nu mai este atractivă.
”În 2009, am întâlnit un palestinian care locuia în Golf și care trimitea bani unei rude din California, falimentată de criza financiară”, își amintește Kuper.
Sigur, acesta poate fi doar un exemplu marginal, dar situația din Statele Unite, observă Kuper, s-a schimbat semnificativ.
Azi, câștigul mediu pe oră este asemănător cu cel din perioada în care m-am mutat în Palo Alto. Și văd cum prietenii americani își petrec viețile îngrijorându-se că trebuie să plătească pentru asigurarea de sănătate, pentru datoriile adunate în facultate, pentru educația copiilor și pentru propria lor pensionare.
Simon Kuper, editorialist Financial Times:
Un pasaj din Amerika lui Kafka este iarăși relevant. ”Situația îmi amintește de un personaj care muncește ziua și studiază noaptea. Întrebat când mai doarme, acesta răspunde: O să dorm când o să-mi termin studiile. Deocamdată beau cafea neagră”, scrie Kuper.
De aceea, scrie editorialistul, atitudinea americanilor cu privire la americani se schimbă, trece de la invidie la compasiune.
În unele cazuri chiar e nevoie de compasiune. În primăvara aceasta, donatorii irlandezi au strâns milioane de dolari pentru amerindienii din tribul Chocktaw, a căror populație a fost grav afectată de coronavirus. Darul era în semn de mulțumire: în 1847, tribul Chocktaw trimisese la rândul său bani irlandezilor decimați de Marea Foamete.
SUA de azi, scrie Kuper, aduc aminte de Argentina.
”Aflat în Buenos Aires în timpul unei noi crize financiare, în 2002, intervievam urmașii italienilor, ai spaniolilor, britanicilor și polonezilor aflați acolo și mă gândeam că bunicii lor emigraseră în țara greșită. Dar un istoric argentinian a explicat situația. La începutul secolului trecut, oamenii luaseră decizia corectă. Nu aveau de unde să știe că cel mai valoros lucru pe care îl lăsau în urmă era certificatul lor european de naștere. În 2002, nepoții lor aveau să stea la cozi pentru pașapoarte la consulatele spaniole sau italiene”, explică Kuper.
Situația poate fi valabilă în SUA.
”La fel, fermierii săraci din Scandinavia care au populat Midwest-ul american au făcut atunci o alegere corectă. Dar rudele lor care au rămas în urmă au ajuns să trăiască mai bine”, scrie editorialistul.
Donald Trump vrea acum mai puțini imigranți din “shithole countries” – ”țări de rahat” – și mai mulți din țări precum Norvegia. Întrebarea este de ce ar vrea norvegienii să vină în America azi. Dimpotrivă, suspectez că mulți americani de origine scandinavă, germană sau irlandeză caută acum prin pod certificatul de naștere al bunicului.
Simon Kuper, editorialist Financial Times:
Încrederea în SUA, în scădere vizibilă
Cele mai recente sondaje confirmă că imaginea Americii a scăzut și scade tot mai mult în ochii europenilor.
Un studiu Pew Research Center dat publicității în septembrie arată că doar 41% dintre britanici au o opinie favorabilă față de SUA, cea mai mică valoare înregistrată vreodată în Regatul Unit de un sondaj al acestui institut.
În Franța, doar 31% dintre cetățeni au o opinie favorabilă despre SUA – procent identic cu cel înregistrat în 2003, în toiul tensiunilor franco-americane pe tema războiului din Irak.
În Germania, doar 26% dintre cetățeni au o opinie favorabilă despre SUA.
Opiniile americanilor sunt influențate de mandatul președintelui Trump și de rezultatele dezastruoase ale felului în care SUA au combătut epidemia COVID.
Dar mai relevante sunt percepțiile europenilor, și nu numai, despre felul în care SUA respectă libertățile individuale ale oamenilor.
O analiză a rezultatelor sondajelor Pew Research Center din 2013 până în 2018 arată că numărul celor care cred că SUA, altădată simbolul democrației, respectă libertățile individuale, a scăzut, dramatic, în toate statele vest europene și în Japonia.