Comentează- Cât de pregătite sunt autoritățile să recunoască faptul că nu sunt pregătite și, prin urmare, să se miște rapid?
- Pe cine vom vaccina după medici: pe cei din zonele strategice sau pe vârstnicii peste 60 de ani?
- Cum apelăm și la mediul privat, și la Armată pentru distribuție?
- Și ceva fără de care nimic nu se va putea: cum îi vor convinge autoritățile pe oameni să se vaccineze?
Țările care vor reuși să obțină acces rapid la vaccinul COVID-19 și care vor reuși să-l distribuie eficient și să-l administreze unui procent relevant din populație vor câștiga un avantaj uman și economic considerabil, ale cărui efecte vor fi resimțite generații de acum înainte.
Practic, suntem în fața celei mai importante provocări de siguranță națională de la momentul intrării României în Uniunea Europeană și în NATO. Nu doar guvernul și autoritățile, ci și noi în ansamblu, ca societate formată din diverși actori cu interese adesea diverse.
Avem o șansă în această cumpănă de istorie
Cele trei elemente principale ale acestei provocări sunt:
- Administrarea așteptărilor societății în privința vaccinului.
- Distribuția vaccinurilor aprobate.
- Acceptarea vaccinării.
România are noroc. Norocul de a face parte dintr-o organizație puternică, Uniunea Europeană, care a antamat deja trei potențiali candidați cu șanse în a deveni vaccinuri COVID-19 aprobate (este vorba despre produsele AstraZeneca, Sanofi-GSK și Johnson&Johnson) și a finalizat discuțiile pentru a antama alți trei potențiali candidați cu șanse (BioNTech/Pfizer, Moderna și CureVac).
Patru dintre acești șase candidați sunt deja în cea mai avansată fază a studiilor clinice, dar asta nu înseamnă că vom vedea un vaccin COVID-19 în sacul lui Moș Crăciun, cum promit unii politicieni aflați în campanie electorală.
Așteptările: pandemia nu se va termina atât de repede
Ritmul aparent lent de dezvoltare a unui nou vaccin COVID-19 nu reprezintă o dezamăgire a științelor medicale. Dimpotrivă.
Vaccinurile nu se dezvoltă și nu se produc ca pufuleții. În condiții normale, dezvoltarea și aprobarea unui vaccin durează și un deceniu, pentru că este vital nu doar ca vaccinul să funcționeze, dar și să fie sigur.
Sunt multe lucruri care nu pot fi grăbite într-un studiu clinic serios, la fel cum nu poți grăbi răsăritul soarelui pe cer.
De exemplu: pentru a determina dacă un vaccin funcționează, cercetătorii trebuie să aștepte ca un număr suficient din punct de vedere statistic de voluntari incluși în studiul respectiv să se îmbolnăvească natural de COVID-19.
Deși există zeci de mii de voluntari care participă la aceste studii (cinste lor!) este nevoie de timp pentru a ne asigura că avem un vaccin COVID-19 eficient și sigur. În plus, atunci când apare un efect advers, studiile sunt stopate, pentru a aprecia atent seriozitatea respectivei manifestări și repornite doar dacă rezultatul evaluării permite.
Estimările se referă la perioada aprilie 2021- decembrie 2021
Modelările experților în domeniu avansează aprilie 2021, cea mai optimistă dată la care un vaccin COVID-19 aprobat va putea fi gata de distribuit, și decembrie 2021, cea mai pesimistă dată.
Odată un vaccin aprobat, va exista desigur și limita capacității de producție, aceleași studii avansând anul 2022 ca dată până la care vor fi fabricate suficiente doze pentru a acoperi tot personalul medical din lume și septembrie 2023 pentru a avea suficiente doze fabricate pentru o acoperire globală [Center for Global Development, Octombrie 2020].
Din aceste motive, când un vaccin COVID-19 sigur va fi disponibil, el va trebui administrat cu prioritate anumitor categorii populaționale. Pur și simplu, în primul an nu vor exista suficiente doze pentru toată populația României.
Pe cine vaccinăm după medici?
Există deja un acord tacit la nivel european că personalul medical este prima categorie care trebuie să primească acces la vaccin.
Dar de aici, lucrurile se complică. Care este următoarea categorie prioritară:
- Așa-numiții muncitori esențiali (adică personalul din ministere, armată și serviciile secrete, plus muncitorii din magazinele alimentare, pompierii și cei din transport) sau
- Adulții peste 65 de ani și persoanele cu boli cronice, care sunt cei mai vulnerabili la COVID-19?
Răspunsuri la astfel de întrebări sunt date și în România în birourile autorităților, dar ele nu pot fi definitive înainte de a fi transferate și în spațiul public.
În caz contrar, există o mare probabilitate ca simpla anunțare a acestor decizii să provoace o revoltă masivă în rândul populației.
De ce e puțin probabil să scăpăm total de restricții în 2021
O altă incertitudine este nivelul de eficacitate a viitorului vaccin COVID-19 aprobat. Estimările academice spun că eficacitatea primei generații de vaccinuri COVID-19 va duce la reducerea cu 60% a incidenței bolii, ceea ce este semnificativ sub pragul de + 90% eficacitate a celorlalte vaccinuri cu care suntem obișnuiți.
Chiar și atunci când vom avea un prim vaccin COVID-19 aprobat, asta nu va fi suficient pentru a atinge pragul de la care apare imunitatea de comunitate.
Cel mai probabil este că acest prag va putea fi atins de a doua generație de vaccinuri COVID-19.
Prin urmare, măsurile restrictive nu vor dispărea complet în primul an de la apariția unui vaccin COVID-19.
Oricât de neplăcută ar fi, această discuție trebuie purtată clar în spațiul public. În caz contrar, este posibil să ne trezim în situația paradoxală în care, deși vom avea vaccin, epidemia va bântui în continuare nestingherită printr-o Românie în care nimeni nu mai respectă regulile de prevenire, pentru că deja există, nu-i așa?, un vaccin COVID-19.
Toată această administrare a așteptărilor noastre trebuie realizată cu onestitate și transparență. În caz contrar, chiar și având acces la un vaccin COVID-19, România va eșua.
Distribuția: de ce vom apela la Armată
Distribuirea vaccinului COVID-19 va cere un efort logistic și organizațional colosal. Majoritatea vaccinurilor candidate la care va avea acces și România trebuie stocate la temperaturi considerabile, de -80 de grade Celsius.
Perioada lor de valabilitate la temperatura camerei este de doar 6 ore. Unele rezistă transportului la 2-8 grade Celsius câteva zile (între o zi și 7 zile), altele, nu.
În orice caz, vor fi necesare cantități impresionante de gheață carbonică și în prezent nici chiar specialiștii în distribuția de vaccinuri nu știu clar dacă pe piața românească există cantități suficiente din acest produs.
Cert este că distribuirea vaccinului COVID-19 nu va putea fi realizată pe infrastructura și prin procedurile clasice folosite în programele naționale de vaccinare.
Carențele sunt prea numeroase. Câteva exemple:
- Avem județe care au insuficienți medici specializați în coordonarea unor programe de acest tip (ex. Brăila, Buzău, Ialomița, Călărași).
- Nu există suficiente dispozitive la standarde internaționale de monitorizare a temperaturii de transport.
- Nu există nici măcar un sistem informatizat de management al lanțului de distribuție a vaccinurilor pentru a estima cererea reală și a echilibra stocurile între județe.
Cu toată bunăvoința, dar instituțiile statului din domeniul sănătății nu au nici timpul, nici resursele suficiente pentru a rezolva în câteva luni probleme ce trenează de ani buni.
Va fi nevoie de capacitatea organizațională a structurilor din Armată, dar și de resursa de cunoaștere semnificativă în domeniu existentă în sectorul privat.
Complexitatea acestei distribuții este intensificată de faptul că majoritatea vaccinurilor-candidate necesită administrarea de două doze la interval de o lună.
Încrederea oamenilor: scepticismul este ridicat
Și chiar în prezența unui vaccin eficient, cu o distribuție rapidă, este necesar ca suficienți români să accepte noul vaccin COVID-19.
Această acceptare este în relație direct proporțională cu încrederea în instituțiile publice și în sistemul medical. În România, această încredere este scăzută. Dar nu doar în România.
Într-un studiu foarte recent, 71% dintre respondenții de pe plan internațional au spus că se vor vaccina cu un vaccin COVID-19 dacă există dovezi științifice că acesta este sigur și eficient.
Respondenții care au mai mare încredere în informația provenită din surse guvernamentale au fost cei mai dispuși să se vaccineze. România nu a fost inclusă în studiu, dar două țări din regiunea noastră, Polonia și Rusia, sunt cele în care rata de acceptare a vaccinului COVID-19 este cea mai scăzută.
Oricum, în majoritatea celor 19 țări incluse în studiu (cu excepția Chinei și Braziliei), rata de acceptare a potențialului vaccin anti-COVID-19 nu este suficientă pentru apariția imunității comunitare [Lazarus, Ratzan et al. (2020). A global survey of potential acceptance of a COVID-19 vaccine. Nature Medicine].
Sinceritatea este unica metodă de succes a autorităților
Comunicarea este singura unealtă prin care această problemă poate fi rezolvată. Și este o unealtă “crucială”, cum spune chiar Comisia Europeană.
Comunicare aici înseamnă mult mai mult decât conferințele de presă ținute de miniștri sau de președinte. Mult mai mult! Este nevoie de o strategie amplă care să includă liderii religioși, lideri ai comunităților locale, influenceri de pe rețelele sociale.
Este nevoie ca autoritățile să ne ofere informații simple, atractive vizual, factuale și ușor de găsit despre vaccinurile COVID-19.
Și cel mai important: este nevoie de sinceritate. Știm că în lumea politică, sinceritatea duce adesea la pierderi de voturi, dar lipsa sincerității în acest caz va duce la pierderea de vieți. Multe vieți! Și nu putem aștepta până în decembrie, după alegeri. Va fi prea târziu.
Va reuși România să facă față acestei enorme provocări de siguranță națională? Mă tem. Dar în temerea mea există și o speranță: în situații grele, întotdeauna, farseurii, gargaragiii și moftangiii fac de frică un pas în spate și lasă locul oamenilor care știu meserie.
Acești oameni există în România și nu ar fi prima oară când, cu rigoare și modestie, ei reușesc să salveze, în al 13-lea ceas, țara.
Vlad Mixich este specialist în politici de sănătate, cu experiență profesională în numeroase țări europene și președinte al Observatorului Român de Sănătate. Autorul a precizat că nu a beneficiat și nu beneficiază de susținere financiară sau de altă natură din partea industriei farmaceutice.