Curăţenia sau dotarea din spitale sunt, în mare măsură, responsabilitatea directă a administraţiilor locale de care ţin aceste unităţi medicale. O gospodărire mai bună a resurselor locale la nivelul spitalelor poate să facă diferenţa în sistemul medical, chiar dacă tradiţional politizarea sau interesele comerciale au corupt acest mecanism.

“Primarul este omul care are o putere enormă în a curăța toaletele din spitalul unde se internează bunica”

– Ce impact are rezultatul alegerilor locale asupra sistemului medical? Care sunt zonele în care aleşii locali decid?
– Încă prea puțini români știu ce rol important joacă primarul lor sau consiliul local sau județean în privința felului în care arată spitalul din orașul lor. Gândiți-vă că trei sferturi din spitalele publice românești sunt sub directa administrare a autorităților locale. Cele mai mari spitale de urgență din țară sunt sub directa administrare a autorităților locale.

Doar Primăria Generală a Bucureștiului are 17 spitale în subordine directă, plus două centre medicale și peste 500 de cabinete de medicină școlară.

Vlad Mixich:

Oamenii nu sunt încă foarte conștienți de rolul important pe care primarul îl joacă în sănătatea lor și de cele mai multe ori se supără pe minister sau pe Casa Naţională de Asigurări de Sănătate atunci când spitalul din oraș e murdar, sau face investiții aiurea, sau n-are suficienți medici. Când, de fapt, ar trebui să se supere pe primarul sau pe consilierii locali.

În primul rând, aleșii locali decid câți bani bagă în spitalul lor public. Pot decide să facă asta în interes public, aflând nevoile de sănătate ale comunității lor și investind mai mult acolo. Sau pot face asta în interes privat, de partid sau de afacere.

Mixich:

Dacă aleg a doua cale, vor băga bani acolo unde e mai profitabil pentru partid sau bani în domenii care sunt altfel profitabile pentru nu știu ce clinică privată cu șef bine conectat politic.

Sumele cu care spitalele publice sunt finanțate de autoritățile locale, vedem că ele variază foarte mult de la o localitate la alta, uneori chiar și în interiorul aceluiași oraș. 

Există spitale care au 40% din venituri provenind de la autoritățile locale, dar și spitale care au 10% sau chiar mai puțin. 

Până ce noi, ca cetățeni, nu vom învăța toate aceste informații, nu vom înțelege că primarul este omul care are o putere enormă în a curăța toaletele din spitalul unde se internează bunica, în a-i asigura un management profesionist și medici suficienți și competenți.

Noii aleşi locali pot decide integrarea reală a serviciilor medicale

– Ce schimbări ar putea avea loc în Bucureşti, din această perspectivă, sub noua administraţie?
– Dacă ne uităm la candidații de la primăriile de sector, destui dintre ei au promis construirea unor spitale noi în acel sector. Este poate singura zonă unde puterea lor nu este atât de importantă, pentru că nu poți să te apuci să construiești un spital așa de capul tău, fără să-l integrezi în planurile regionale de servicii sanitare pe regiuni, care sunt în sarcina Ministerului Sănătății.

Cum ar veni: Ministerul Sănătății este generalul care face planul de luptă, dar autoritățile locale sunt locotenenții care conduc detașamentele în lupta cu boala și au grijă ca fiecare detașament să execute corect și cinstit planul de luptă.

Cum ziceam, noii lideri locali pot să decidă zonele în care vor investi în spitalele din localitățile lor, pot introduce indicatori prin care aceste spitale să fie recompensate nu în funcție de câte kilograme de pacienți tratează, ci în funcție de cât de bine îi tratează, calitatea serviciului oferit carevasăzică. 

Și, mai important chiar decât managementul spitalicesc competent, pot decide integrarea reală a serviciilor medicale. Adică pacientul să fie tratat de întregul sistem – medic de familie, policlinică de specialitate, eventual spital – și dacă pacientul e făcut bine, întregul sistem să fie plătit în funcție de rezultate. Iar banii rămași să fie reinvestiți în stimulente acordate medicilor.

E un sistem care devine tot mai practicat în Europa, sistemul medical bazat pe valoare, nu pe cantitate și prestigiu. Că nu prestigiul medicului ne vindecă. Ne vindecă calitatea tratamentului pe care îl furnizează medicul curant împreună cu echipa lui și cu medicii din amonte și aval, adică medicii de familie și ambulatoriu. 

Liderul local care decide mecanisme locale de recompensare a unor astfel de rețele integrate de asistență medicală, acela este un lider vizionar cu adevărat.

– Sunt cazuri când tensiunile politice dintre cei de la Ministerul Sănătății şi cei din administraţia locală au blocat proiecte? Cum pot fi evitate astfel de situații?
– Mai degrabă sunt situații când simpatiile politice dintre cei de la Ministerul Sănătății și autoritățile locale au blocat proiecte prin numirea unor manageri incompetenți și, din păcate, avem cazuri destule. Altfel, apariția unor variate personaje din lumea medicală locală cu jalba-n proțap pe culoarele Ministerului Sănătății nu e neapărat o priveliște rară. Dar așa ceva nu ar trebui să se întâmple într-un sistem unde alocările financiare se fac pe criterii de cost-eficiență și nevoi reale ale comunităților respective.

– Ce mecanisme au cetăţenii pentru a cere implicare pentru sistemul de sănătate celor din administraţia locală?
– Cetățenii trebuie să știe că primarul sau consiliul local chiar poate să le curățe spitalul, să-l doteze bine și să aducă medici inimoși, pe care să-i țină acolo. Iar atunci când toți vor afla asta, sunt convins că vor și înțelege de ce e important să votezi la locale. Din prezența de duminică se pare că încă suntem departe de o așa înțelegere.

 
 

Urmărește-ne pe Google News