ComenteazăAcum sunt 300 de voluntari activi, adică fac minimum trei gărzi pe lună. Ceilalți 1.181 sunt cuprinși în programul ”Există un erou în fiecare dintre voi”, adică au descărcat pe telefon o aplicație, iar atunci când la 112 este anunțat un caz grav în loc public, sunt primii alertați pentru a acorda primul ajutor până la sosirea ambulanței.
Voluntarii îmbracă de câteva ori pe săptămână echipamentul angajaților de la Salvare și pleacă în misiune. Cum reușesc acești oameni să renunțe la distracția de weekend sau de seară pentru a da o mână de ajutor celor în suferință? Cum de mai pot după o zi de muncă să aibă forța să urce în ambulanță, să alerge toată noaptea de la un caz la altul și să stea lângă cei cărora nu le deschide nimeni ușa?
Dintr-o dragoste deosebită față de semenii lor. „Din altruism”, așa cum spune managerul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov (SABIF), doctor Alis Grasu, când vorbește de voluntarii Ambulanței. Ce înseamnă pentru Salvare ajutorul lor? “Cele două mâini în plus ale urgenței”, îi alintă șefa Ambulanței.
Ziua este manager IT, seara şi în weekend salvează vieţi
Adrian Manu este unul dintre sutele de voluntari activi. Este manager IT într-o multinațională. Face voluntariat de aproape patru ani la Serviciul de Ambulanţă Bucureşti-Ilfov, iar între timp a absolvit și școala de asistenți medicali. Cochetează cu ideea de a ajunge medic, dar până atunci vine la SABIF vineri dacă este nevoie și mereu în weekend.
Spune că cele două munci se împacă destul de bine. ”Încerc să-mi împart timpul cât mai corect De luni până vineri, lucrez în multinațională, seara, dacă este nevoie, ajung la SABIF, iar în weekend ajut cât de mult pot”, spune Adrian Manu.
Are pregătire medicală. A urmat cursul de suport vital de bază și de acordare a primului ajutor. A considerat că poate să ajute mult mai mult Salvarea dacă are și pregătire medicală. A urmat timp de trei ani cursurile unei școli de asistenți medicali, pe care a absolvit-o anul acesta cu specializarea asistent medical generalist, pentru a avea drept de liberă practică și a lucra pe o ambulanță de tip B și C.
”Programul este flexibil, îl alegem noi. Gărzile sunt de 12 ore, de la 8 dimineața la 8 seara sau de la 8 seara la 8 dimineața. Mai sunt și activitățile la care participăm, de genul concerte, meciuri de fotbal, orice alte activități unde este necesar un echipaj de ambulanță”, mai spune voluntarul Ambulanţei.
După patru ani de voluntariat, Adrian spune că momentul când poate ajuta pe cineva este cel mai frumos din viaţa de voluntar la Salvare.
”Cea mai frumosă parte este momentul când poți ajuta pe cineva. Este diferența pe care o faci pentru un om suferind, pe lângă ajutorul medical, printr-un zâmbet, printr-o mână întinsă, printr-o vorbă frumoasă. Este un gest enorm pentru persoana aflată în suferință. Iar mulțumirile lui sunt mai presus decât orice altă satisfacție Am avut destul de multe cazuri, dar trei-patru au fost impresionante, pentru că erau oameni în vârstă, abandonați de familie și pentru care a avea pe cineva alături într-un moment atât de dificil era o adevărată fericire”, mai spune Adrian Manu.
Destul de frecvent, voluntarul de la Ambulanţă își ajută colegii cărora le este rău la serviciu. Lasă echipamentele IT și biroul de șef, ia trusa medicală și aleargă la colegul bolnav.
Recunoaște că voluntariatul, deși este o acțiune nobilă, este destul de plăpândă în România și face apel la cei care pot să încerce să se pună, măcar pentru o clipă, în slujba semenilor care au nevoie de ajutor.
”După primul an de voluntariat, am ajuns coordonator al Departamentului de voluntariat al SABIF. Cei care vor să devină voluntari, trebuie doar să aplice, vor avea un interviu după care vor avea șansa să salveze vieți. Și cred că este foarte util prin tot ceea ce vor învăța și pentru ei, pentru că nu se știe niciodată când cineva drag are nevoie de ajutor și trebuie să intervină, dar și într-un accident din stradă. Cel mai important este că pot ajuta foarte mult”, mai spune Adrian.
El recunoaşte că de cel puțin doi ani se gândește să dea examen la Facultatea de Medicină.
”Nu mi-a ieșit această idee din cap. Încă mă urmărește. Fiind o pasiune, am învățat mai mult și cred că aș putea să fac și asta”, mai spune voluntarul manager IT.
Studenta la Teatru îndrăgostită de Salvare. „Când ți se cere ajutorul, să spui: Da, prezent! Sunt aici!”
Ioana Ciorteanu este studentă la Teatru și voluntar la Ambulanţă de când a terminat liceul. Deși este voluntar doar de doi ani, susține că trebuie să înceteze blamarea sistemului sanitar, iar fiecare român să pună mâna și să ajute la remedierea problemelor. Sunt medici care dorm în spital pentru bolnavii lor. Spune ferm și cu un zâmbet larg că s-a îndrăgostit de la prima vedere de tot ce se întâmplă la Salvare.
”Ideea de a face voluntariat a venit pur și simplu din dorința de a face ceva în plus. Aveam ceva mai mult timp liber când am început și am zis de ce nu. Am crescut în spital, prin prisma faptului că mama mea este medic, fiind obișnuită cu mediul. M-am îndrăgostit de la prima vedere de tot ce se întâmplă aici. Sunt voluntar de aproximativ doi ani de zile în cadrul SABIF. Mama lucrează într-un spital de provincie. Am crescut pe secția de pediatrie, pe toate secțiile. Când eram mică, eram foarte fericită să aduc o păturică pentru pacienți. Pot spune că am avut o copilărie interesantă. Mama m-a lăsat să aleg ce vreau să fac”, povestește Ioana.
Poate mamei i-ar fi plăcut să fie medic, dar își spune adesea: ”Împac eu și capra, și varza”. Acum este studentă în anul II la Teatru. Are deja o colaborare cu Teatrul Bulandra. Vrea să facă și masterul, pentru că i-ar plăcea să rămână în facultate, să fie profesor.
”Îmi place foarte mult să le explic oamenilor și, mai ales, dacă eu cred puternic în niște lucruri, îmi place să transmit mai departe. Când am venit la Ambulanță, mă simțeam stingheră, deși eu mă bag în seamă și vorbesc cu toată lumea. Nu îmi dădeam seama că oamenii de aici pot fi așa de deschiși. M-au impresionat foarte mult. Au un simț al umorului, o așa viziune asupra vieții, este ceva fantastic”, spune Ioana.
A fost în misiuni diverse, de la cazuri ușoare, la accidente rutiere, la stop cardiorespirator. Spune că a trecut „prin toate apele”. Crescând în spital, a văzut și un scalp deschis, și o mână amputată. La Ambulanță, cel mai greu i-a fost să se obișnuiască cu mașina.
”Sunt foarte multe lucruri aici, dar cel mai greu mi-a fost să mă obișnuiesc cu mașina. Este un spital pe roți și, până le înveți pe toate, nu e ușor. Trebuie să ajuți oamenii, nu să-i încurci. Să cunoști echipajul, să cunoști mașina. Când ți se cere ajutorul, să spui: „Da, prezent! Sunt aici! Ca voluntar, faci între 3 și 12 gărzi pe lună. Eu vin de 4 ori. Patru gărzi, adică 12 ore pe gardă. Eu intru la 7 seara şi ies la 7 dimineața sau intru la 8 seara și ies la 8 dimineața.12 ore. Când intru, zic: „N-am mamă, n-am tată. Ia-mă Doamne!” povestește Ioana.
Iubește la fel de mult teatrul și salvarea. Le ține ca în balanță. ”Sincer, este așa frumos la teatru. Și aici este frumos, foarte frumos. Sunt două chestii care rup așa din mine. Este o balanță, niciodată nu este una mai sus decât cealaltă ”, mai spune Ioana.
În teatru, tânăra voluntară se vede jucând în orice rol, și dramă și comedie. La noi este o glumă: „M-am dus la casting să-mi dea Julieta și mi-a dat doica”. Aici, la Salvare, mi se zice că nu aș fi bună de comedie, dar eu acolo mă simt cel mai bine. O să văd când o să joc. Mie îmi plac amândouă. La Ambulanță, am rol de voluntar. La teatru, încă merg de-a bușelea și învăț să merg în picioare. Voluntariatul la Salvare și cu teatrul se îmbină extraordinar. Punctul lor forte este Dumnezeu”, spune Ioana.
Are totuși o tristețe, nu-i place când este blamat sistemul sanitar. I-ar plăcea să vadă cât mai mulți voluntari în sănătate, care să ajute sistemul și nu să stea pe margine să blameze.
”Sunt lipsuri, le cunoaștem, haideți să închidem subiectul. În fiecare domeniu există ciurucuri și tot felul de oameni care nu-și fac meseria. Hai să nu mai aruncăm cu noroi în toată lumea, hai să facem noi ceva. În spital veți găsi niște cadre medicale extraordinare. Oamenii aceia nu merg acasă cu zilele. Oamenii aceia se sacrifică și înjurăturile tot ei le iau. Asta este problema, că nu știm să facem diferența. Oamenii aceia au învățat mult. Eu nu văd sistemul de sănătate putred. Sunt oameni care încearcă să îl țină. Este prea mare volumul de pacienți. Oamenii nu știu să facă diferența dintre urgență și o chestiune cronică. Sunt cazuri care ar putea fi rezolvate la medicul de familie. Asta trebuie să înțeleagă oamenii, să facă diferența. De o parte și de alta trebuie să existe înțelegere. Aici, la Ambulanță, am primit o lecție pe care nu am primit-o toată viața Aici, cei care cer ajutor sunt mult mai speriați și trebuie să știi cum să-i abordezi. Nu trebuie să îi blamezi. Aici învățăm răbdarea. Învățăm răbdarea la teatru. Eu stăteam cam prost cu răbdarea și am învățat acest lucru. Îmi pierdusem încrderea în mine, aici am prieteni. Am renunțat la toți prietenii din copilărie. Mi-am făcut prieteni aici”, mai spune Ioana.
Recent, mesajul ei transmis pe Facebook a creat reacții uimitoare în mediul virtual. „Salut ! Io, pe numele dă botez mi-s Ioana. De doi ani de zile, în loc să-mi sparg banii și ficatul prin cluburi, sparg idei preconcepute și-mi dau mie mai multe șanse printre eroi. (…) Hai să vă zic cum stă treaba. Din punctul meu de vedere, dacă ceva te atrage și-ți place de mori… just DO IT. (…) Ca idee, hai să fim de folos, cumva….”, a scris Ioana pe Facebook.
Fac voluntariat din altruism din dorința de a ajuta societatea
Serviciul de Ambulanță București-Ilfov are 300 de voluntari activi, dar 700 de persoane au fost pregătite pentru a lucra în acest sistem. În fiecare lună se fac noi recrutări pentru voluntarii care vor intra în program.
”Voluntarul activ este acela care face minimum trei gărzi pe lună și răspunde la solicitările din partea SABIF pentru a participa împreună cu noi la diverse evenimente, activități sportive, culturale, acolo unde noi asigurăm asistență medicală. În funcție de nivelul de pregătire, lucrează pe ambulanțe de transport neasistat, apoi pe ambulanțe de tip B2, iar dacă promovează și cursul de suport vitat avansat, lucrează și pe ambulanțe de tip C.
Voluntarii sunt oameni care lucrează în toate domeniile
Voluntarii sunt oameni care lucrează în alte domenii decât cel medical. Unii sunt elevi la școli postliceale, studenți la medicină, alţii sunt specialişti în economie, drept, informatică, oameni din lumea teatrului, dar și din alte domenii.
„Avem mai mulți IT-iști. Fac voluntariat din altruism din dorința de a ajuta societatea. Practic, alături de echipajele SABIF sunt 300 de voluntari. Ceilalți 1.181 sunt cei care, independent de activitatea noastră, sar în sprijinul populației atunci când unei persoane i s-a făcut rău în loc public și a solicitat sprijin 112”, explică Alis Grasu.
Voluntarii din programul ” Există un erou în fiecare dintre voi”
Un alt palier este format din voluntarii cuprinși în programul Există un erou în fiecare dintre voi”. Acești voluntari au absolvit cursul de suport vital de bază și de acordare a primului ajutor. Adică au dobândit tehnici de prim ajutor. Ei primesc alerte pe telefon atunci când o persoană are nevoie de ajutor medical, într-un loc public, după ce s-a făcut solicitare la 112 și dacă se află pe o rază de 500 de metri față de locul unde s-a făcut solicitarea.
Voluntarii reprezintă „cele două mâini în plus”, care ajută la actul medical în urgență.
„Pentru a face o activitate de urgență de calitate trebuie să fie minimum trei persoane. Dar noi nu ne permitem trei persoane decât pentru mașinile de tip C, pe cele de tip B avem două persoane, pe cele de transport neasistat avem o persoană. Cu acești voluntari reușim să creștem capacitatea de intervenție, nu să suplinim echipaje de urgență”, explică managerul SABIF.
VIDEO/ Urmăriţi aici „Uranissima”, emisiunea prezentată de Urania. Previziuni pentru săptămâna 13-19 noiembrie şi previziuni detaliate pentru fiecare zodie