Suntem o familie disperata. Momentan stam la un centru pentru persoane fara adapost si ne temem ca in curand vom ajunge cu copiii in strada. Nu avem pe nimeni care sa ne ajute. Atat eu, cat si sotia am crescut la casa de copii. In plus, eu am o luxatie congenitala la sold si ma deplasez greu. Traim din 210 lei, pensia mea de handicap. Suntem pe lista de prioritati la primarie pentru o casa, dar pana acum nu am obtinut nimic. Am vrea macar o camaruta de la cineva cu inima mare. Pe unde am cautat cu chirie, nu ne-au primit, din cauza copiilor.

„Nu-i putem parasi”

Cand aud de copii, nici nu ne mai baga in seama. Dar ce sa le facem? Nu-i putem parasi! Noi am crescut la un centru de copii si ne-am chinuit foarte tare. Vrem o viata mai buna pentru copiii nostri! Nu vrem sa ne prinda sarbatorile de iarna in strada!

Lucian Pavel,
Bucuresti

 
 

Google News Urmărește-ne pe Google News