ComenteazăÎn primăvara lui 2020, oamenii de știință estimau că multe regiuni nu vor atinge niciodată imunitatea de turmă pentru COVID-19 – pragul la care suficient de mulți oameni vor fi imuni în fața infectării astfel încât transmiterea să înceteze.
Această predicție rămâne valabilă azi, chiar dacă vaccinurile au devenit accesibile în țările bogate și chiar dacă mulți oameni și-au asigurat o formă de imunitate prin vaccinare sau printr-o infectare, scriu Erin Mordecai, profesor de biologie la Universitatea Stanford și Mallory Harris, doctorand în boli infecțioase la aceeași universitate.
Pragul imunității de turmă a fost înțeles în mod greșit drept o țintă universală ce poate fi atinsă relativ devreme în timpul pandemiei. Dar acest prag a fost întotdeauna variabil. El depinde de cât de transmisibil este patogenul, de comportamentul oamenilor și de caracteristicile imunologice ale populației în care el se răspândește, spun ceoi doi experți.
Spre exemplu, dacă un virus este foarte transmisibil, deci mai capabil să infecteze oamenii, sau dacă populația este densă și mobilă, atunci va fi nevoie de o proporție mai mare din populație pentru stoparea transmiterii patogenului. Iar dacă virusul ar fi mai puțin transmisibil, sau populația ar fi mai puțin mobilă, atunci transmiterea ar putea înceta ceva mai repede.
În cazul variantei originale a Sars-CoV-2, s-a estimat că ar fi fost nevoie ca 60-75% din populație să fie imună, pentru a atinge imunitatea de turmă.
Dar odată cu apariția variantelor mai transmisibile, precum Delta sau Omicron, pragul a urcat cel mai probabil undeva la 80-90%, iar asta presupunând că toți cei care s-au vaccinat sau s-au infectat anterior sunt pe deplin protejați în fața unei viitoare infectări.
Lucrurile nu mai stau așa. Pentru Omicron, protecția imunitară existentă este mai mică atunci când vine vorba despre infectare, așa că nici vaccinarea a 90% din populație nu ar duce la stoparea contagiunii.
Imunitatea de turmă nu mai poate fi atinsă
Schimbările comportamentale, cum ar fi purtarea măștilor, munca de acasă și evitarea adunărilor mari de persoane, pot reduce răspândirea virusului. Dar pe măsură ce aceste măsuri sunt ridicate, transmiterea virusului va accelera din nou, ridicând pragul necesar pentru eluziva imunitate de turmă.
În același timp, inechitățile sociale ar putea influența în mod disproporționat bilanțul COVID, ridicând pragul necesar pentru imunitatea de turmă pe plan local, spre exemplu în comunitățile unde oamenii trăiesc în comun, în locuințe aglomerate.
Anul trecut, unii experți au sugerat că ne putem apropia de imunitatea de turmă printr-o combinație de vaccinare și infectare. Dar la un an după ce vaccinarea a început, putem vedea creșteri masive ale ratei de infectare inclusiv în locuri unde imunitatea oferită de vaccinări și infectări este la un nivel ridicat.
Variantele foarte contagioase Delta și Omicron sunt cele care au alimentat aceste valuri pandemice, mulțumită abilității lor de a evita, parțial, răspunsul imunitar.
Această experiență subliniază că nu am atins încă – și probabil nu vom atinge niciodată – imunitatea de turmă, în ciuda succesului remarcabil al vaccinurilor, scriu Mordecai și Harris.
Tranziția complicată spre o fază endemică a COVID
În același timp, spun cei doi, asta nu înseamnă că ar trebui să ne lăsăm pradă valurilor pandemice explozive.
Planeta se află acum în faza delicată a tranziției COVID către faza endemică. Într-o lucrare publicată încă din ianuarie 2021, câțiva oameni de știință au estimat că, asemenea altor coronavirusuri, COVID va face în cele din urmă tranziția către o formă de infectare ușoară, care va continua să circule la un nivel mai mic îm populația umană.
Cu alte cuvinte, un virus endemic.
Odată ce COVID-19 va deveni o boală endemică, virusul se va răspândi în continuare, dar va provoca forme mai puțin grave ale bolii. Cazurile de astfel de foerme grave, care îi vor afecta în special pe adulții fără imunitate, ar trebui să intre în declin.
Însă nu ne aflăm încă în acel punct, spun Mordecai și Harris. Autorii acelei lucrări au avertizat că schimbările comportamentale pentru încetinirea transmiterii vor fi încă necesare pentru a preveni suprasolicitarea spitalelor, asta ca să nu mai menționăm problema COVID-ului pe termen lung, care afectează deja foarte mulți oameni.
Vaccinarea va rămâne și ea importantă pentru reducerea acestei severități a bolii.
Important de menționat este faptul că construirea imunității în cadrul unei populații are beneficii pentru toată lumea, chiar dacă imunitatea de turmă nu mai poate fi atinsă.
Pregătiri pentru faza endemică
Ce urmează? Cazurile de forme mai puțin severe ale bolii se vor reduce, ceea ce va oferi o gură de oxigen sistemului sanitar. Când oamenii vaccinați se vor îmbolnăvi totuși, ei vor fi infecțioși pentru o perioadă mai mică de timp și vor avea încărcături virale mai mici, ceea ce înseamnă că transmiterea se va reduce.
Cei doi cercetători lansează și un avertisment: „Rămâne în continuare problema transmiterii necontrolate a COVID în regiunile nevaccinate, ceea ce ar putea duce la apariția unor noi variante mai periculoase”, spun ei.
Cei doi experți nu menționează ce regiuni sunt mai expuse din acest punct de vedere, dar datele statistice indică faptul că mai multe state din estul Europei, inclusiv România, au încă o mare parte din populație nevaccinată. Apoi, rămâne problema țărilor care nici măcar nu au acces la vaccin, ceea ce înseamnă că acestea au segmente și mai mari din populație nevaccinată.
Deocamdată, pare vizibil că Omicron produce forme mai puțin grave ale bolii, iar competiția dintre variante – mai exact faptul că Omicron devine dominantă în fața Delta – ar putea fi benefică pentru noi.
Dar chiar și variantele mai ușoare ale virusului pot avea potențialul de a inunda spitalele, dacă sunt mai transmisibile.
Ne putem pregăti pentru faza endemică a COVID încă de acum, spun Mordecai și Harris, îmbunătățind accesul la vaccinuri, la măști de calitate și la teste, impunând totodată aceste instrumente în spațiile publice, acolo unde riscul este ridicat.
De asemenea, ar trebui să investim în cercetare și în distribuția de tratamente care să prevină formele severe ale bolii, dar și susținere sociale pentru oamenii care se luptă co formele de COVID pe termen lung.
În plus, am putea consolida infrastructura sanitară pentru a preveni alte pandemii, am putea institui reguli pentru un mediu de muncă mai sigur și pentru a reduce disparitățile exacerbate de pandemie, mai spun cei doi experți.