«Vor muri de foame în casă»

„Doresc să fac publică, pe scurt, povestea fratelui meu. Numele lui e Sămulescu Petre şi locuieşte în Ploieşti, într-un cămin de nefamilişti, împreună cu fiica sa de clasa a treia şi cu soţia nelegitimă, Carmen. Fiind bolnav (are artrită şi probleme cu plămânii), nu mai poate merge la serviciu şi nu are nici un venit. Din banii pe care-i câştigă Carmen ca femeie de serviciu şi din alocaţia fetiţei, abia se descurcă. Sunt zile întregi în care nu au ce mânca. Nu au bani nici pentru întreţinerea micuţei, fapt pentru care e posibil să o retragă de la şcoală . Îi mai ajut şi eu, cu ce pot, dar am greutăţile mele. Mă doare sufletul când îmi văd fratele zăcând în casă cu zilele, pentru că nu are bani să meargă la doctor. El a fost electrician auto la viaţa lui, iar acum, la 59 de ani, are numai 40 kg şi este subnutrit. Vă rog din suflet să-i ajutaţi. Vor muri de foame în casă, dacă nu le întinde nimeni o mână de ajutor.”

Aurelia Bociu, Ploieşti

Alex  şi Darius vor hăinuţe şi jucării

„Vă scriu cu speranţa că, odată ce veţi publica scrisoarea noastră cineva cu suflet mare ne va sări în ajutor, să ne descreţească puţin frunţile. De trei ani de zile îmi cresc singur cei doi copii (Alex – 10 ani şi Darius – 7 ani) care au fost părăsiţi de mama lor. De atunci, eu le-am fost şi mamă, şi tată şi numai eu ştiu prin câte am trecut ca să-i văd fericiţi. Cu toate acestea, în ultima vreme, cel mic a fost cam bolnăvior, şi am stat cu el mai mult prin spitale, motiv pentru care nu am putut merge la serviciu. Din această cauză, am acumulat multe datorii, pe care încerc cu greu să le achit. Ştiu că, oricât aş încerca, orice aş face, fiii mei tot vor simţi lipsa mamei lor. Poate dacă ar avea şi ei jucării şi hăinuţe noi, precum colegii lor, vor mai uita puţin de necazurile pe care le avem. Mă doare sufletul când îi aud spunându-mi «tati, vreau şi eu maşinuţă cum are colegul meu», pentru că eu nu am bani să le cumpăr, iar ei sunt prea mici să înţeleagă acest lucru.”

Recomandări

Cum poți să reduci cu 70% factura la gaze. Modul corect de utilizare a centralei termice

Mihai Căşăriu, Popeşti Leordeni

«Nu avem undesă locuim»

„Lucrez ca agent de pază la o firmă din Bucureşti. Am un salariu foarte mic, şi anume de 550 lei. Fetiţa mea, Denisa, are şase ani şi merge la grădiniţă. Denisa este acum în grija mea, legal. Mama ei a părăsit-o şi a plecat să muncească în străinătate. Problema noastră cea mai mare este că nu avem unde să locuim. În prezent stăm la sora mea, într-un apartament cu două camere, şi suntem foarte multe persoane. Eu dorm în bucătărie. Mi-aş dori din tot sufletul să pot locui cu Denisa într-o garsonieră sau măcar într-o cameră, care să fie a noastră. Dar din salariul meu nu-mi pot permite aşa ceva.”

Vasile Mihalca

«Stăm pe întuneric»

„Nu vreau nimic pentru mine, deşi sunt bolnavă de când mă ştiu şi am dus o viaţă plină de greutăţi. Vă scriu pentru mama mea, care e bătrână (79 de ani) şi imobilizată la pat de 7 ani. Singurul nostru venit fiind pensiile de handicap, am acumulat datorii şi, în cele din urmă, ne-au tăiat lumina. De 4 ani stăm amândouă pe întuneric. E îngrozitor să fii bolnav şi să n-ai nici un ajutor din partea nimănui, nici măcar de la stat. Cum e posibil ca un om cu handicap să stea pe întuneric? Vă rog din suflet să mă ajutaţi. Ar fi singura bucurie pe care i-o mai pot face femeii care m-a crescut şi pe care o iubesc din tot sufletul. Îmi doresc să strâng cei 1.500 de lei, să plătesc datoria ca să avem din nou curent electric. Timpul ar trece mai uşor pentru mama dacă s-ar uita şi ea la televizor.“
Luiza Radu, Ploieşti

La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!
 

Urmărește-ne pe Google News