„Sunt aproximativ 60 de hectare de teren revendicate. La Ministerul Mediului există144 de dosare ale celor care suntem proprietari acolo. Părinţii noştri au fost proprietari aici şi au fost demolaţi de Ceuşescu în 1988. Sunt 200 de hectare în total aici. Sugerăm doamnei ministru Rovana Plumb să ne grupeze pe noi proprietarii într-o parte, iar pe restul zonei pot să facă arie protejată”, a declarat Dorin Cozma, unul dintre reprezentanţii persoanelor care au fost evacuate de aici în urmă cu 25 de ani. Rovana Plumb a refuzat, însă, să vină în weekend să stea de vorbă cu protestarii.
Proprietarii terenurilor de aici îşi cer drepturile şi susţin că totul nu e decât o găselniţă a autorităţilor pentru a le lua pământul. Ioan Marinescu (62 de ani) a copilărit la Văcăreşti. Îşi aduce şi acum aminte de momentele când se juca pe strada Ineluş, acolo unde aveau casă părinţii lui. Pe terenul cuprins între Calea Văcăreşti, malul drept al Dâmboviţei (Splaiul Unirii) şi Şoseaua Vitan- Bârzeşti, încadrat acum de maluri înalte de beton, până în urmă cu 25 de ani au fost zeci de gospodării şi terenuri agricole. Zona fusese bazin legumicol al Capitalei. În 1988, la ordinele lui Nicolae Ceauşescu s-a început construcţia măreţului obiectiv de investiţii Lacul Văcăreşti. Acesta urma să fie amplasat pe o suprafaţă de 260 de ha situat în perimetrul dintre malul drept al Dâmboviţei (Splaiul Unirii), Şos. Vitan- Bârzeşti şi Calea Văcăreşti. „Atunci, în 1988 când au venit buldozerele, părinţii mei au fost printre ultimii care au plecat. Au încuiat, au predat cheile celor de la ICRAL şi s-au mutat cu chirie”, povesteşte Ioan Marinescu. Numai că s-a constatat că obiectivul era irealizabil şi 1989 investiţia a fost abandonată. „Ca să ridice malurile terenului, muncitorii au luat pământ chiar de la faţa locului şi aşa s-au format acolo gropile cu apă unde autorităţile susţin că trăiesc mii vieţuitoare” mai spune Marinescu. El a luptat ani în şir alături de tatăl său să-şi recupereze terenurile.
Ministerul Mediului ignoră decizia instanţei
„Am câştigat procesul la Înalta Curte. Instanţa a recunoscut că tatăl meu Florea Marinescu este moştenitorul a două parcele de 2.332 mp pe strada Ineluş şi pe strada Povestei de 1.720 mp, dar Ministerul Mediului întârzie să ne dea decizia de punere în posesie”, spune Ioan Marinescu. El, ca şi alţi proprietari susţin că Delta Bucureştiului este o găselniţă a reprezentanţilor Ministerului Mediului pentru ca ei să nu-şi poată folosi pământurile. „Am cerut aparatură de la Ministerul Mediului pentru a face şi noi un studiu de fundamentare asupra vietăţilor din zonă, dar ni s-a refuzat această cerere. Am făcut adrese la Academia Română ca să ne dea studiul de fundamentare pe care zic că l-au făcut, dar au refuzat şi refuză să nu-l arate. Asta ne întăreşte convingerea că la mijloc e o minciună şi că vor să nu ne dea pământurile. Conform legii, noi trebuie să fim puşi în posesia terenurilor ce ne aparţin de drept şi numai după aceea se poate finaliza documentaţia necesară constituirii eventualei arii protejate. Pe baza legislaţiei în vigoare ni se vor acorda compensaţii financiare lunare la valoarea pieţei pentru lipsirea de folosinţă a terenurilor. Eventual după punerea în posesie a tututor proprietarilor dacă statul doreşte poate expropria aceste terenuri pentru cauza de utilitate publică”, a explicat Marinescu.
Reprezentanţii Ministerului Mediului au refuzat să ne ofere un punct de vedere referitor la măsura pe care o vor lua vizavi de proprietari, iar până nu lămuresc statutul juridic al acestor terenuri, nu se poate face, legal, nici o deltă a Bucureştiului. Fotografii: Vlad Chirea, arhiva personală Ioan Marinescu