“- Scuzaţi-mă, de unde aţi cumpărat această camisetă?
– O am de la mi tio. Mi-a regalato de mi cumple. Cred că a cumpărat-o de la los chinos.
– Este estupenda! Vreau şi eu una. Ştiti cum ajung la acest magazin?
– Simplu. Mergeţi pe calle principal şi la supermercado daţi vuelta, vale?
– A, los chinos de lângă Mercadona?! Vale, mulțumesc!
– De nada!”
Dialogul
acesta îl puteţi auzi în fiecare dintre oraşele Spaniei. Este o conversaţie
firească între românii din Peninsulă. Este un lucru obişnuit ca, atunci când
vorbesc între ei, aceştia să folosească foarte multe cuvinte şi expresii
spaniole în loc de cele româneşti. Ei spun ”am parlat” în loc de ”am vorbit”,
”am dat vuelta” în loc de “am întors”, ”am pus lucrurile în
trastero” în loc de ”am pus lucrurile în cămară” sau ”am regalato” în
loc de ”am dăruit-o”.
Profesorul Kim Schulte, vicedecan al Facultăţii de Ştiinţe Umane şi Sociale de la Universitatea Jaume I din Castellón, Spania, vorbeşte fluent germana, engleza, spaniola, româna şi valenciana.
Cărţile
lui analizează în profunzime influenţele pe care limbile le au una asupra
altora. În cartea “Apariţia
unor noi variante romanice: Contactul lingvistic între română, castellană şi
valenciană în Castellón de la
Plana”, Kim Schulte spune că acest fenomen al împrumutului de cuvinte spaniole
în limba vorbită între românii din Spania este începutul formării unei noi
limbi.
Studiul său, realizat sub patronajul prestigiosului Institut Leverhulme Trust din Marea Britanie, este bazat pe sute de interviuri cu familii de români și arată că, la fel cum româna este o combinaţie de influenţe slave pe un fond latin, și noua limbă este o influenţă spaniolă pe fond românesc.
Iar în cazul acesta, lucrurile stau mult mai uşor pentru că limbile sunt foarte asemănătoare, şi fonetic, şi gramatical.
Sunt expresii şi termene pe care românii le folosesc zilnic în mediile în care stau, în special la muncă şi la şcoală. Aceste cuvinte devin atât de familiare încât ele înlocuiesc echivalentul lor românesc, chiar în conversaţiile dintre români. Iar unul dintre factorii care ajută acest lucru este că multe cuvinte sună asemănător.
Profesorul Kim Schulte:
Rumañol, limba rumañolilor
Kim
Schulte numeşte această limbă “rumañol”. Termenul este împrumutat “din stradă”,
unde este folosit ca modalitate de autodefinire a românilor. El este format din
combinaţia a două cuvinte: român şi spaniol.
Bazele acestei noi limbi le pun românii care stau de 10 sau mai mulţi ani în Peninsulă. Cel mai mult o folosesc copiii născuţi aici sau cei care au venit împreună cu părinţii când erau mici.
Ei sunt puşi în situaţia de a vorbi la şcoală şi cu prietenii în castellană sau valenciană, iar acasă în română. Lucrul acesta a dus la o “negociere” între cele două limbi şi amestecul a venit firesc.
Aceşti copii vorbesc la şcoală spaniolă, acasă română, iar între ei vorbesc această limbă, ca o modalitate de identificare – nu suntem spanioli, dar nici români nu mai suntem, suntem RUMAÑOL, adică şi una şi alta.
Profesorul Kim Schulte:
Un alt
lucru interesant care reiese din studiu este că bărbaţii români vorbesc mai des
romañolă decât femeile. Explicaţia este, spune profesorul Schulte, foarte
simplă: româncele îşi asumă rolul educaţional în familie. Ele sunt cele care
fac temele cu copiii şi corectarea „derapajelor” de limbă intră în această sferă. Așa cum, în România, mamele îşi
corectează copiii când spun „care” în loc de „pe care”, în Spania, fie Madrid,
Barcelona sau Castellon, româncele îşi pun copiii să spună papuci în loc de
zapatoşi sau „caietul albastru” în loc de „caietul azul”.
Întrebaţi
direct, românii recunosc că le este greu să vorbească româna pură şi că
amestecul le vine fără voie.
“Din păcate,
copilul doar înţelege, de vorbit, vorbeşte în spaniolă”, spune Doina, o româncă
stabilită în Castellon de 16 ani.
“Copilul mi-a spus într-o zi: «Tati, abuelo dice să ablo en rumano»”, povesteşte Constantin. La fel, şi alţi români spun că după 10, 15 sau chiar 20 de ani în Spania, vorbitul amestecat este un fapt firesc.
Rumañol ar putea fi ca spanglish
Viitorul
acestei limbi este greu de prevăzut, ține de capacitatea generaţiilor doi şi
trei de români de a se diferenţia de majoritatea spaniolă, susține profesorul Kim Schulte.
“Românii au o dorinţă foarte mare de a se integra. Câteodată, parcă simt nevoia de a nu se afla că sunt români. Lucrul acesta ar putea duce la dizolvarea comunităţii şi transformarea lor în spanioli”, spune Schulte.
Profesorul
speră ca noua limbă să existe în continuare şi să aibă acelaşi drum ca
spanglish, limba vorbită de comunitatea hispanică din SUA.
Acest
lucru ar însemna ca în viitor să apară cărţi, dicţionare şi cântece în rumañol, iar cei peste un milion de români stabiliţi în Spania să înceapă
şi să continue să se autodefinească astfel. Iar acest lucru pare că se
întâmplă.
Exemplul rapperului român El Rumañol, pe numele lui real
Maxi Nica, care are succes cu cântecele lui şi printre români, şi printre
spanioli, este cel mai evident. Rumañol a reușit să ridice în picioare publicul
emisiunii “Spains Got Talent”, varianta spaniolă a show-ului “Românii au
talent”. El se audefinește ca fiind „un rumañol, un român care trăieşte destinul spaniol”.
Mesajul
lui este receptat direct de generaţiile doi şi trei de români care îi ascultă
muzica şi îi umplu sălile la concerte.
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!