ComenteazăDin 1998, acesta este plătit cu 16.000 de dolari neo-zeelandezi, adică 10.400 de dolari americani, de către Consiliul Local Christchurch, pentru „vrăjitorie”, informează CNN.
De-a lungul anilor, Ian Brackenbury Channell a devenit punctul de atracție al orașului din Noua Zeelandă și a câștigat un rating TripAdvisor (patru din cinci stele).
În vârstă de 87 de ani, „Vrăjitorul” își caută un succesor. Din câte se pare, alesul este Ari Freeman, în vârstă de 39 de ani, care învață să cânte la chitară. Din când în când, cei doi pot fi văzuți la o cafenea din oraș.
A devenit vrăjitor în Australia
În tinerețe, Ian Brackenbury Channell a călătorit în jurul Europei, a fost ofițer Forţele Aeriene Regale ale Canadei și a predat literatură engleză la Universitatea din Teheran.
Abia după ce s-a mutat în Australia alături de soția sa de atunci, acesta a descoperit rolul pe care avea s-l joace toată viață: „Vrăjitorul”.
După ce și-a luat diploma în sociologie și psihologie, a lucrat ca organizator pentru Universitatea din Australia de Vest din Perth, apoi ca profesor de sociologie la Universitatea din New South Wales (UNSW) din Sydney.
Acolo, el a început ceea ce a numit „o revoluție a distracției”, ceea ce a transformat universitatea într-un „teatru al absurdului”. Când și-a pierdut slujba la universitate, a gândit un plan pentru a deveni primul vrăjitor oficial al UNSW.
A adoptat ținuta lui Ioan Botezătorul
Decizia nu a fost pe placul univeristarilor din Sydney, așa că în 1974 s-a mutat în Christchurch, Noua Zeelandă.
Ajuns în această țară, bărbatul a devenit un obișnuit al Pieței Catedralei, unde a stat pe o scară și s-a îmbrăcat într-o varietate de ținute, inclusiv ca Ioan Botezătorul.
La început, consiliul local nu a fost de acord cu el. Autoritățile au refuzat să-l numească vrăjitor oficial al orașului și nu i-au acordat permisiunea scrisă de care avea nevoie pentru a vorbi în piață. Așa că „Vrăjitorul” a jucat „jocuri stupide cu consiliul” – a purtat o mască de gaze și a vorbit în franceză, sperând să se sustragă regulilor.
În 1982, New Zealand Art Gallery Directors Association a declarat că omul a devenit o operă de artă vie, documentul Auckland City Art Gallery vorbind despre valoarea „de neprețuit” a „substanței corporale a artistului”.
În 1988, Waimate – un oraș aflat nu departe de Christchurch – a fost afectat de secetă. Organizatorii unui târg local de agricultură l-au invitat să invoce ploaia și, potrivit „Vr[jitorului”, aceasta a căzut la doar câteva ore după dansul său.
Foto: Captură YouTube