ComenteazăEste nevoie ca tot timpul cineva să stea lângă ea, să-i dea să mănânce, să o îmbrace, să o ajute să meargă la toaletă. De soţul meu am divorţat acum patru ani, iar acum îmi cere să vindem garsoniera în care locuiesc cu cei doi copii, ca să îi dau partea lui.
Salariul de 700 de lei pe care îl luam ca însoţitoare a fetei nu-mi ajunge să-i cresc pe amândoi, mai ales că tot din banii ăştia îi făceam tratamente şi recuperări permanente. În doctorii din China ne-am pus speranţe mari pentru că, zic ei, o pot pune pe picioare. Însă nu avem cei 24.000 de euro ca să mergem acolo, dar eu am încredere că o să se găsească oameni buni, care să mă ajute să văd acest copil nevinovat alergând ca orice copil de vârsta ei.
Mioara Jianu, Bucureşti