Dar iata pe scurt care este povestea mea si a familiei mele. Din 20 februarie 2003 am plecat de langa familia mea (de care cu greu m-am despartit) si am venit la Bucuresti la o firma araba unde lucrez. Am un salariu mic, din care trebuie sa acopar cheltuielile copiilor de la liceu si medicamentele pentru sotia mea care este cardiaca si pentru socrul meu care este bolnav. De cand am venit in Bucuresti, stau cu chirie in cartierul Giulesti si lucrez aici pentru ca nu imi gasesc nimic de munca in Iasi sau in Vaslui. As face orice sa fiu cat mai aproape de copiii mei si sotia mea, dar nu am incotro. Trebuie sa muncesc pentru a-mi intretine familia. imi place sa muncesc in orice domeniu, aici lucrez ca sofer. Ar fi bine daca as putea sa lucrez undeva mai aproape de familia mea. Asa as putea sa ii ajut si sa nu ii las singuri la nevoie, pentru ca se descurca si ei foarte greu. in luna noiembrie, sotia mea a cumparat doua carute de lemne de la oamenii din sat si nu si-a dat seama ca ii trebuie bon pentru lemne. Au venit oamenii legii si au amendat-o cu 5 milioane lei pe care nu a avut de unde sa-i plateasca.
Acum ea se framanta zi de zi, s-a imbolnavit mai rau de suparare si eu sunt departe si nu stiu cum sa fac sa o ajut.
M-am gandit sa va trimit aceasta scrisoare cu speranta ca voi reusi, cu sprijinul unor oameni de bine, sa gasesc ceva de lucru cat mai aproape de casa mea. Toader Apostu, Vaslui