De cand am iesit la pensie, cel mai bun prieten al meu este televizorul. De la un timp insa, imi face mari probleme. Cand se incalzeste, de-abia mai vad. Pe deasupra, mai e si alb-negru. Cand e vreo emisiune interesanta, mai merg prin vecini, dar nu pot sta tot timpul pe capul lor. Am o pensie foarte mica si nu-mi permit sa-mi cumpar unul nou. In plus, in ultimul timp am fost cam bolnava si am stat mai mult pe la spital. Poate citeste cineva si scrisoarea mea si se indura sa-mi faca o bucurie. E ingrozitor sa fii singur si batran, inchis intre patru pereti. Vreau si eu un televizor, sa-mi treaca timpul mai usor!
Elena Radulescu,
Bucuresti