5 comentariiActul de a vota, chiar dacă era unul cu rezultat știut dinainte, reprezenta pentru unii români singura ocazie sigură de a protesta față de nenumăratele lipsuri cotidiene. Mulți cetățeni scriau mesaje ostile regimului pe buletinele de vot.
Ulterior, Securitatea desfășura anchete serioase pentru a-i descoperi pe făptași, dar de foarte puține ori se întâmpla să aibă succes. Unii români mai curajoși își dezvăluiau intențiile înainte de procesul de vot, în discuții cu prietenii. Informatorii prezenți peste tot anunțau imediat Securitatea. Oamenii erau chemați la interogatorii și atenționați cu privire la orice gest care putea să creeze probleme regimului.
„Trădătorul care-a-nfometat poporul“
În 15 noiembrie 1987 au avut loc ultimele alegeri în România comunistă, organizate pentru așa-zisa desemnare a reprezentanților în consiliile locale. Data a rămas în istorie pentru revolta anticomunistă de la Brașov.
Potrivit decretului din 28 septembrie 1987, semnat de dictatorul Nicolae Ceaușescu, erau organizate „alegeri generale de deputați pentru consiliile populare municipale, ale sectoarelor municipiului București, orășenești și comunale”. Un raport întocmit în 17 noiembrie 1987, de Inspectoratul Județean de Securitate Tulcea, semnat de lt. col. Tudorel Milea, desecretizat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), arăta că în urne au fost descoperite 195 de buletine de vot cu înscrisuri „ostile” și revendicative”.
„Dacă într-o ţară electrificată nu se poate asigura 10 kilowaţi pe locuitor pe lună înseamnă că preşedintele ori e risipitor, ori e bolnav de cultul personalităţii“, a scris un alegător pe buletinul de vot.
„Trădătorul care-a-nfometat poporul şi-a pus neamurile-n funcţii-cheie. A dat câinilor de la poliţie puterea celor de la fosta inchiziţie. Iar voi cățeii lui. Mințiți poporul. Va izbucni un nou 1907“, a transmis un alt român nemulțumit. „Nu meritaţi cretinilor. Jos guvernu“, a fost mesajul unui alt alegător din Tulcea.
Reprezentantul Securității județene susținea că un număr de patru „materiale au fost predate biroului «S», pentru organizarea și coordonarea măsurilor de identificare a autorilor”. Acesta era biroul specializat, înființat în toate județele, care avea rolul de a intercepta, citi şi cenzura corespondenţa. În raportul șefului Securității se mai preciza că, în afară de cele patru buletine reținute, celelalte au fost restituite în circumscripțiilor electorale.
Sursa „Oana”, informatoarea din liceu
Securiștii voiau să știe și cum au perceput procesul de vot tinerii care votau pentru prima dată și își instruiau „sursele” elevi să ofere informații despre colegi. Astfel, la Securitatea Dolj s-a prezentat, în 16 noiembrie 1987, sursa „Oana”, informatoare încă de pe băncile liceului, care a scris și semnat o notă informativă, în care oferea și numele unor colegi care nu au fost la vot.
„Așa cum am aflat de la alții, pentru că de la școală nu am aflat nimic, mi s-a dat un bilet care se cheamă buletin de vot, pe care erau trecute două nume. Mi-a zis să tai pe care vreau din ele, n-am tăiat niciunul, l-am împăturit și l-am băgat în urnă și am plecat acasă. Din discuțiile cu colegii mei, care ca și mine votau pentru prima dată, a rezultat că unii nici nu au fost la vot și au votat părinții pentru ei, iar alții au mers mai târziu și au fost întorși pentru că s-a încheiat votarea”, susținea sursa „Oana”. Securistul care a preluat nota a completat că „despre elevii care nu au participat la vot va fi informat secretarul UTC pe oraș”.
„Alimentele să le găsim în tot timpul în țară”
Cu 10 ani mai devreme, în 20 noiembrie 1977, probleme similare au fost raportate și în alte orașe mari din țară. Documente din arhivă descriu procesul electoral desfășurat la Constanța. Mulți români au refuzat să își exercite dreptul de vot, pe multe buletine au fost descoperite inscripții „dușmănoase”, iar într-o urnă a fost identificată o scrisoare ce cuprindea revendicări și critici dure la adresa regimului comunist.
„Vrem carne de porc întotdeauna, nu numai când aveți nevoie de a vă da votul poporului și la sărbători naționale. Vrem ca legile țării românești să fie făcute cu capul, nu cu picioarele. Vrem ca toate alimentele să le găsim în tot timpul în țară, în care românul muncește pentru cincinale, căci are nevoie de mâncare. Nu cărați tot la export. Vrem un program la radio și la televizor, un program în care să nu auzim numai minciuni și mai mult adevăr. (…) noi știm mai multe din alt program, care ne mai spune și adevăruri din țara românească”, se susținea în scrisoarea găsită în urnă, semnată de „un grup de oameni ai țării”.
Autorul sau autorii se refereau, cel mai probabil, la postul de radio Europa Liberă, atunci când susțineau că știu „mai multe din alt program”.
În raportul completat ulterior de către reprezentantul Securității Constanța, colonelul Victor Burlacu, se mai preciza că la 42 de secții de votare s-au descoperit 208 buletine de vot pe care se aflau diverse înscrisuri. Oamenii mai solicitau butelii de aragaz, locuințe, furnizarea de lumină și apă caldă, locuințe, locuri de muncă, măriri de salarii, pensii, dar și asfaltarea unor străzi.
„Pe unele buletine de vot au fost găsite inscripții cu caracter pornografic, iar pe un număr de șase buletine se făceau afirmații calomnioase la adresa candidaților propuși”, se mai susținea în raportul din 19 noiembrie 1977. Securiștii afirmau, în final, că „au fost inițiate măsuri de identificare a autorilor, urmând ca rezultatele să fie raportate”.
Acțiunea „Cristalul 9”, la alegerile din 1985
Alegerile organizate de regim erau atent supravegheate de oamenii securității și ai miliției. De fiecare dată, erau întocmite „planuri de măsuri” care aveau denumiri conspirate. De exemplu, pentru organizarea și desfășurarea alegerilor din 17 martie 1985, când au fost „aleși” deputați în Marea Adunare Națională și pentru consiliile populare județene, orășenești, municipale și comunale, acțiunea s-a numit „Cristalul 9”.
„Întregul potențial informativ al aparatului de securitate va fi reinstruit cu sarcini specific evenimentului astfel încât să ne poată informa în timp util cu tot ce interesează acțiunea. În perioada premergătoare cât și pe timpul desfășurării alegerilor se va acționa cu fermitate pentru a cunoaște, preveni și descoperi eventualele acțiuni în difuzarea oricăror înscrisuri cu conținut dușmănos și calomniator.
Compartimentul S va avea în atenție toate trimiterile adresate centrelor de votare, exercitând un control de specialitate, menit a preveni ajungerea la destinație a unor materiale generatoare de pericole”, se menționează într-un document „strict secret”, întocmit în 11 martie 1985 de șeful Securității Bihor, col. Traian Sima.
Alte măsuri se refereau la „contracararea oricărui act extremist-diversionist”, „prevenirea intrării în țară a persoanelor indezirabile, a introducerii ilegale de armament, muniții și material cu conținut dușmănos”, iar ofițerii serviciilor 1/A și 1/B urmau să „acționeze permanent în vederea stăpânirii situației operative în rândul tuturor categoriilor de elemente aflate în competență”. Coordonarea tuturor activităților era realizată de o „grupă operativă” formată din nouă ofițeri de securitate.
Acțiunea „Viitorul”
Pentru alegerile din martie 1975, acțiunea de supraveghere a românilor s-a numit „Viitorul”. Fiecare inspectorat județean de securitate era obligat să transmită, pe lângă planurile de măsuri, și rapoarte cu rezultatele „muncii întreprinse”.
De cele mai multe ori acestea cuprindeau și reacțiile unor cetățeni care fuseseră surprinși cu reacții critice și ostile la adresa regimului comunist.
„În țara noastră nu știi niciodată ce se întâmplă, nu ești sigur de nimic și mai ales la bine să nu ne așteptăm. Ăștia, în loc să-i apropie pe alegători, îi îndepărtează (se referă la lipsa zahărului și uleiului). Asta înseamnă că nu le este frică că nu vor fi aleși. De altfel se știe, asta e un fel de a zice că votăm, cei care sunt propuși sunt ca și aleși”, afirma un inginer de la fabrica de tractoare din Brașov, potrivit unui raport din 22 februarie 1975, declasificat de CNSAS.
Un alt cetățean a afirmat că nu participă la procesul electoral pentru că „dacă ar vota, ar însemna că aprobă programul comuniștilor de teroare și atrocități”.
Un document similar, din 2 martie 1975, emis tot de Securitatea Brașov, îl citează pe un cetățean care susține că a studiat candidaturile propuse și a ajuns la concluzie proprie: „Acolo unde există interesul ca un candidat să fie în mod sigur ales în respectiva circumscripție, nu s-a mai făcut o altă propunere, iar acolo unde nu există preferință, au fost propuși doi, asta ca să justifice democratismul în alegeri”.
„Nu este zahăr la noi, nu este ulei”
„Te duci în ziua de 9 martie să-ți dai obolul și votul? Pe cine votezi? Eu nu știu cu cine să votez, cum se cheamă omul acela. Nu este zahăr la noi, nu este ulei, nu este unt, brânză, smântână. Stă lumea la niște cozi interminabile zi de zi, să le plângi de milă”, a susținut o femeie din Brașov, în cadrul unei discuții cu o cunoștință. Discuția ar fi fost interceptată sau redată de un informator și a fost inclusă în raportul înaintat șefilor din București.
Un alt cetățean a făcut constatarea realităților care existau peste tot în țară: „Am auzit că au năvălit tovarășii pentru Marea Adunare Națională. Bineînțeles că alimentarele au zbârnâit. Așa m-am săturat de parodiile astea… Când vine cineva, dă-i repede cu feșteleul ca să pară frumos, apoi…”. Șefii Securității din Brașov s-au angajat solemn să identifice toate persoanele care au formulat comentarii denaturate în vederea „neutralizării” acestora.
Prezență la vot raportată, mereu peste 99%
„De-a lungul perioadei în care România a fost dominată de Partidul Comunist Român au fost organizate zece scrutinuri în care cetăţenii, în acord cu legislaţia electorală special creată în acest sens, au fost chemaţi să certifice prin vot oferta politică propusă de structurile politice conduse de către comunişti”, se afirmă în raportul final al Comisiei prezidențiale privind analiza dictaturii comuniste din România.
Niciodată, chiar dacă au deţinut puterea în regim de monopol politic, comuniştii nu s-au prezentat singuri în alegeri. În acord cu modelul sovietic, şi-au prezentat oferta electorală în cadrul unor fronturi politice (Frontul Unităţii Socialiste sau Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste), special create pentru a asigura iluzia unei cât mai largi reprezentări sociale. Rezultatele au tins în permanenţă spre perfecţiune şi unanimitate, procente de aproape 100% fiind alocate prezenței la vot, dar și candidaților care trebuiau să câștige, iar voturile anulate erau câteva zeci sau chiar zero.
În orașele mari existau chiar și un fel de campanii electorale, cei propuşi să facă parte din Marea Adunare Naţională fiind purtaţi prin fabrici, uzine şi alte instituţii ca purtători de mesaje însuflețitoare, ei fiind considerați „eroi ai muncii socialiste”.
La alegerile legislative din 1975 a fost comunicată o prezență la vot de 99,96%, adică 14,8 milioane de electori. În 1980, procentul de prezență a fost de 99,9% (15,6 milioane de alegători), în toată ţara fiind 44 de voturi anulate. La ultimele alegeri legislative din România Socialistă, din 17 martie 1985, aproape 15,4 milioane de români au votat cu toţii pentru candidații Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste. Nu s-a înregistrat atunci niciun vot nul, iar prezența a fost tot de 99,9%.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!